Dimensiunea umana

Boli domnesti

2012-02-13T15:05:00.002+02:00

Cand vorbemam despre nu stiu ce inchipuit care avea "probleme", bunica mea spunea sec:
- Boli domnesti, Maie...
Toata viata ei a muncit din greu, a carat in spate munti intregi, niciodata nu a avut timp de "impresii" sau "indispozitii" ...

De ieri cu toata familia curatam tone de zapada... frig, ninge intr-una... Azi dimineata nu a intrat plugul pe drumul nostru; a intrat intr-un tarziu dar ninsoarea a acoperit repede totul.

Ne-am facut o lista cu ce ne-ar mai trebui prin casa dar nu am reusit sa iesim in drum cu masina.
Maria si bunica au plecat cu sania in sat sa mai cumpere cate ceva.

In cateva ore ar trebui sa iesim iar la zapada ca sa nu ne copleseasca. E asa frumos afara.

Nu ne mai doare nimic, nu mai avem "probleme"... Munca bruta ne-a pus sangele in miscare si ne-a limpezit mintile.

Mi-l amintesc pe Tataie cum intra in casa si inchidea repede usa ca sa nu iasa caldura. Odata cu el intra mirosul de iarna, de ger si de lemne inghetate. Le punea sub masina de foc si incepea sa arunce cate unul pe foc. Atunci cand nu se aprindeau puneau gaz pe ele. Apoi cobora in beci, lua muraturi si o cana de vin. Pentru ca nu puteau face focul in test, faceau lipii pe plita masinii de foc. Mai faceu boabe de porumb fiert sau porumb copt. Maia punea razboiul de tesut in fiecare iarna; erau cate doua femei... ea avea si razboi si stia si sa urzeasca... Noua ne ramaneau capete de fire de lana colorate... Era vremea povestilor, prajiturilor cu osanza, floricelelor de porumb, discutiilor lungi... .

Tihna! Toata firea era tihnita. Dupa sarbatorile de iarna se intra in hibernare, toate se asezau, beciul era plin de provizii, lumea statea in casa, doar pentru animale mai ieseau oamenii sau daca cine stie cum mai aveau cate o treaba sau trebuia sa mai treaca pe la cate un vecin sau cate o ruda.

Orasul? Orasul a uitat de rosturile acestea. Oamenii stau cu creierele lipite de televizoare si se vaieta ca " Ce iarna grea este anul acesta si ce "probleme" avem noi cu totii... "

Boli domnesti...

Despre fracturile logice din viata oamenilor!

2012-02-10T12:39:00.002+02:00

Intr-un moment al vietii lor, multi oameni parasesc brutal firul logic al existentei. Oricarei logici. Logica umana, sociala, divina.

Existentele linistite, cuminti, previzibile derapeaza intr-o perioada scurta de timp, in cateva zile uneori sau chiar in cateva clipe... intr-un univers absurd, fara norme, cu evolutii ulterioare impredictibile.

Momentul marelui cutremur este adesea presemnalizat, poate fi sesizat de cei din jur, daca nu au "castile" pe urechi, daca nu sunt captivi in autismul propriei existente.

Conditia sinucigasului, de exemplu, este singuratatea. Altfel, m-am intrebat, cum poate disparea pur si simplu, inconjurat de oameni fiind, fara ca acestia sa ii vada toata starea premergatoare actului, sa incerce sa ii fie alaturi, sa il sprijine si sa ii schimbe perspectiva in final.

Alta data, ruptura este presemnalizata de o atitudine, de o pozitionare in fata lumii si a vietii care ii face pe cei din jur sa spuna
- Asta pana nu "si-o fura", nu se lasa!

Accidentul are logica lui dincolo de logica noastra simpla. El este parte din viata noastra si este greu de intuit.

Este diferit cand derapajul se face prin participarea omului, in urma unor decizii/asumari.

Ma intreb, insa, cum se intampla deraierea in cazul omului simplu. Unde se "rupe" firul lui logic si de ce? Care sunt mecanismele care il transforma in cateva clipe din element statistic in erou sau il doboara ireversibil?
Care este psihologia dinaintea "clipei"? Care este lupta care se da pentru sufletul omului in momentul acela?

- Care este povestea ta?
Si omul incepe sa spuna...
Am vazut negru in fata ochilor. Nu m-am putut abtine. Am fost sigur ca pot face oriunde acelasi lucru si atunci am plecat. Visam sa fim bogati. Am zis ca nu se intampla nimic. Simteam ca toata lumea este a mea... Ma apucasem de bautura. Daca mi-as fi tinut gura atunci. Simteam ca nu imi mai gasesc locul acolo. Nu ma simteam apreciat...

Pentru unii dintre noi ramane doar o experienta care ne da intelepciune si maturitate. Pentru unii este nevoie de mai multe astfel de examene ca sa "inteleaga".

Pentru altii, insa, aceasta experienta inseamna cadere.
- Daca ar putea cineva sa ne ajute sa intelegem psihologia omului cazut! Ne-ar ajuta foarte mult! spunea Parintele Tanase.

Din acel moment incepe absurdul, calvarul, omul este captiv unui univers stramb din care greu mai poate iesi. Este foarte greu sa il mai ajuti pe un om cazut. De multe ori isi neaga conditia. Uneori nu vrea sau daca vrea sa fie ajutat cel mai adesea nu mai poate primi ajutorul. Dupa ce omul a dat drepturi diavolului asupra vietii lui, ii este greu sa rupa contractul.

Oamenii plimba pe strazi aparente. Si aparentele sunt comune, toti par la fel. Dincolo de screensavere sunt povestile.

Pentru unii oameni, dupa ce parasesc firul logic al unei existente comune, viata aluneca in scenariu de film.

J from Fonland imi povestea despre peripetiile fiului sau cel mare. Dupa liceu multi tineri finlandezi care nu intra la facultate (admiterea este foarte dura) obisnuiesc sa aiba un an de autodescoperire, de calatorii initiatice si experiente nebanale. In ultima vreme J imi tot spunea, cand ne intalneam prin Europa, pe unde mai era fiul sau. Plecase din China, statuse o vreme prin India, acum era in Vietnam. In Vietnam statuse vreo luna apoi tot amana plecarea. In cele din urma, si-a luat inima in dinti si, dupa o discutie de o ora pe Skype cu tatal sau i-a marturisit motivul sederii lui prelungite:
- Voi fi tata!

Dupa socul aflarii vestei, a inceput clavarul. Mai intai au trebuit sa ii faca acte tinerei vienameze care nu avea niciun act de identitate. Era dintr-o familie saraca din preajma Hanoi-ului si nu avusese nevoie de buletin pana atunci. Sarcina aceasta i-a schimbat dintr-o data perspectivele si nevoile. Apoi a nascut! Acolo! Apoi casatoria legala... Ultima data familia tanarului finlandez se chinuia cu formalitatile ca sa ii aduca pe toti trei la Helsinki. Cu timpul, s-au obisnuit cu ideea si chiar erau bucurosi.

Zilele trecute imi aduceam aminte cu un prieten bun despre povestea mult mai spectaculoasa a unui amic simpatic din studentie. Era un om cu o facilitate fantastica a relatiei. Placut, vorbaret, cu o "interfata" foarte prietenoasa, nimeni nu ii putea rezista.
La un moment dat ma oprise zambind pe strada. Ii stricasem ploile cu fetele pe care vroia sa le cazeze in camin. Erau armele lui in relatia cu multi politicieni.

- Mi-am dat eu seama care e treaba cu tine!
- Asa, ia spune-mi!
- Tu esti ca Bubi ala din Dalas! Esti bun cu toata lumea, ii salvezi pe toti!

Multa vreme m-am amuzat amintindu-mi de intalnirea aceasta si de descrierea pe care mi-a facut-o. Apoi am inceput sa aud fel si fel de povesti cu amicul meu, afaceri, "combibnatii", peripetii... Trecuse in alta clasa sociala, cea exclusivista, a oamenilor cu foarte multi bani.

Dupa alti cativa ani m-am intalnit iar cu el si ne-am amuzat povestind de intalnirea din Grozavesti. Mi-a povestit despre afacerile lui, intr-adevar mari si curajoase, combinate cu maiestria lui inegalabila in a-si face relatii.

- Tie? Cum iti merg lucrurile?
- Bine, multumesc. Copii, casa, proiecte...
- Bani ai?
- (zambesc) depinde ce inseamna bani pentru tine!
- Adica daca te iau acum in brate... asaa... si incep sa te scutur, curg doua milioane de dolari din tine?

Am aflat mai apoi despre aventurile lui dintr-o tara exotica, prietenia cu fiul celui puternic, masa rezervata tot timpul in clubul cel mai vestit, afacerile fabuloase... Cand intra in club se oprea muzica si cantaretii incepeau cantecul pe care il facusera special pentru el.

Am mai auzit mai tarziu despre cealalta sotie a lui, a doua, cea despre care incepusera sa scrie si ziarele... Ar fi fost chiar insarcinata...

Apoi m-am linistit. Am aflat ca amicul si-a rezolvat problema sentimentala. Si-a adus cealalta femeie, cea neoficiala, in Europa, i-a facut acte si fata a si nascut aici, in conditii civilizate, nu ca nora prietenului meu J - in Vietnam.

Si ca sa fie toate lucrurile in regula, o si casatorise cu un var de-al sau, ca sa nu mai zica nimeni nimic.

Cununii legate

2012-02-08T22:36:00.006+02:00

Ana vrea cu disperare sa se marite dar nu poate pentru ca: nu are noroc, toti barbatii buni sunt luati, barbatii sunt imaturi, pentru ca... nu intelege de ce??

Cineva ar fi spus ca are cununiile legate.

De fapt, cand ar fi putut sa se marite cu tanarul pe care il iubea, a amanat ca sa nu i se distruga cariera. Era tanara, frumoasa, inteligenta si educata si toata lumea era la picioarele ei. Putea fi orice, putea ajunge oriunde. Nu isi putea permite sa "strice" totul acum. Mai tarziu... Tot de aceea a facut si un avort. Acum... este "legata". Din trecutul ei se aud lupii... Neputintele tineretii... Ceva regrete... Dar oricum... nu e vina ei. Nuuu, nu a gresit nimic. Ce ar fi putut sa faca? Nu? Sau...

Ana exista. Ana este si un "rol" pe care multe fete tinere il joaca astazi, in care multe femei se regasesc...

Am vazut multi oameni "legati". O decizie gresita, mai multe decizii gresite, nepasari, minciuna... Pacate...

"Legatura" este si din alte ratiuni. Pe copil il tine parintele "din scurt" pana isi castiga discernamantul, pana se intareste. Sau nu il tine. Si apoi plateste pretul "libertatii" nesupravegheate. Parintele plateste. Si copilul plateste. Platesc generatii...

Dumnezeu ii poate tine pe oameni "legati", departe de lucrurile pe care nu le pot duce. Spre binele si intarirea lor. Cand sunt suficient de puternici ii dezleaga, le ingaduie libertatea.

Ce il leaga pe Om? Ce ii face destinul trist si gri?

Minciuna, lenea, deciziile pripite, pacatele, egoismul, confortul, invidia, ura, inselarea, superficialitatea, neseriozitatea, iresponsabilitatea, lipsa de educatie... Pacatele mai mari sau mai mici. Patimile: betia, curvia, lacomia... De obicei, in spatele unei "legaturi" mari este un pacat mare, personal sau de familie.

Sau pur si simplu asezarea gresita in curentului strazii, in spiritului lumii, incapacitatea de a face pasul la un anumit moment al vietii...

Sunt cauze care nu il lasa sa se manifeste plenar, sa faca lucrurile mari, la adevarata lui capacitate si maretie de Om.

Omul "legat" este omul caruia nu ii ies lucrurile. Care este prins in inertie si nu se poate "rupe" desi aparent nimic nu il impiedica. Se lasa de fumat dar dupa doua-trei luni, un an, cedeaza ispitei. Nu isi poate construi o relatie sau simplu o prietenie din cauza tabieturilor, obisnuintelor sau firii. Nu se poate chibzui cu banii, niciodata nu are desi castiga. Isi iubeste sotia/sotul dar nu poate sa renunte la amanta/amant. Nu poate face copii pentru ca are o "legatura". Nu ii merge afacerea desi are toate premizele necesare. Face greu break-evenul. Sta cu proiectul la limita asteptand momentul de desprindere. Se chinuie cu bugetul festivalului in fiecare an desi are "super succes". Nu isi poate termina o lucrare de doctorat, nu isi mai poate da o licenta, niste examene. Lucreaza pentru un salariu modest si sigur, este frustrat dar nu se poate desprinde sa incerce altceva. Tot ce incearca se naruie. Se irosete in tot felul de acitivitati. Nu poate iesi dintr-o depresie. Cumpara posete, pantofi, haine, ceasuri, bijuterii ieftine...

Este omul nascut sau cantonat intr-un mediu "greu" care il tine legat. Care nu isi poate face o casa, un rost, o familie, nu isi mai poate urma un vis.

Este sau devine omul centrat pe el insusi, marcat de propriile experiente si marginit in existenta sa, fara sa isi mai poata improspata viziunile. Nu intelege. Nu vede. Nu poate. Desi are minte, are ochi buni, are tot ce ii trebuie ca sa reuseasca.

Oamenii liberi?

Sunt cei care nu se "leaga". Nu se "dau" cu lumea, nu citesc "agenda zilei", sunt dincolo de cotidian.

Sunt acei oameni puternici, care pot sa "duca". Trag dupa ei alti oameni, alte destine, inspira, insufletesc, dau speranta. Au idei indraznete, curaj, suplete, schimba paradigmele atunci cand lucrurile lancezesc, au suflete mari si minti deschise, sclipitoare, sunt generosi, "netezi", fara asperitati, sunt inspirati, creativi.

Sunt mobili si statornici in acelasi timp. Sunt liberi dar cu valori si altfel de "legaturi", mai puternice.

Atunci cand existenta imi devine monotona, ii caut pe acesti oameni liberi si incerc sa petrec "momente" in preajma lor. Pentru inspiratie si curaj!

Ana are o fetita de cinci ani dintr-o relatie esuata. Tot Ana este educata si inteligenta, scoala in Franta... A avut orizonturi largi in viata, deschidere. Ar fi putut face orice cu viata ei. Putea sa zboare, la un moment dat... Ar fi putut sa isi faca un "rost". Dar nu a avut curaj. De fapt, niciodata nu s-a putut desprinde din legaturile in care s-a nascut.

Acum crede ca in toate este vorba doar despre ea. Cu oricine se intalneste ii povesteste micile ei intamplari cotidiene, de ieri sau de acum cateva zile...

Mie imi place sa stau de vorba cu ea pentru momentele in care reusesc sa trec dincolo de micile ei "protectii" ei egoiste, cand descopar omul liber si puternic...

Concizie

2012-02-07T19:16:00.000+02:00

Incerc
Sa imi tin
Cuvintele
Legate de idee.

Daca le lasi libere,
Vorbele
Se rostogolesc ca margelele.

Oamenii cu care vorbesc (II)

2012-02-06T13:24:00.004+02:00

A doua experienta a fost discutia cu o femeie mica, "vie", in amurgul vietii, cu cea mai frumoasa romana vorbita pe care am auzit-o in ultima vreme.

- Doamne, cate v-am povestit! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva...
- Asa se intampla cu femeile care afla ca am 5 copii. Ma vad dintr-o data ca pe un om de incredere si se deschid...
Zambesc tamp...

M-am simtit ca un informator de cartier care te scoate la o bere sa te traga de limba.

Viata ei era ca o carte... 4 copii, unul din prima casatorie si trei din a doua. Cu acelasi barbat. Experimentase "sistemul", stia si vazuse lucruri, devenise mistica dupa experiente "rotunde".

Mi-a povestit despre o colega de agentie... se ocupa sa le aduca medicamente colegilor; pe vremea aceea nu se gaseau si le facea si "intrari" la doctori. Cativa nu s-ar mai fi intors la lucru... O data si ei i-a fost rau dupa ce a luat o pastila de la ea...

Daaa... si pe vremea aceea facuse recenzie de carte crestina. Cenzura era de un anume fel... Ioan Alexandru tinea conferinte in Ministerul de externe si le vobea despre Dumnezeu ...

Mi-a spus si ce fac copiii. Da' eu am uitat.

Omul sarac!

2012-02-05T00:31:00.002+02:00

Saracia neasumata creaza frustrare. Si durere.

Mai mult decat o problema de bani, saracia este o chestiune de atitudine, de stare sufleteasca si asezare a mintii.

In cele mai multe cazuri, Dumnezeu nu ne da bani pentru ca nu stim ce sa facem cu ei, ne "strica".

Omul sarac cheltuie cat are. Daca are bani putin cheltuie putin. Daca castiga ceva mai mult, ii iroseste repede, luat de val apoi o ia de la capat. Daca are mult dintr-o data, se inconjoara de "pasive" care produc facturi, se impovareaza si in cele din urma inebuneste, se pierde...

Locuiesc intr-un sat in care oamenii s-au trezit peste noapte bogati. Pamantul care abia le dadea mancare a devenit dintr-o data foarte valorors. Au vandut, mai repede sau mai putin repede, si-au facut case mari, si-au luat masini scumpe, si-au cheltuit banii, au ramas si fara pamant, au inchis casa mare pentru ca nu aveau bani de intretinere, s-au mutat intr-o camera in spate si acum isi cauta de lucru.

Pentru ca nu au avut educatie.

Omul urban, din middle class, nu ar face asa ceva. El are educatie. Dupa facultate si-a luat job, salariu bun, si-a luat casa cu dobanda avantajoasa si masina in leasing, are un copil de a carui educatie se ocupa, gradinita privata, sport, engleza... La un moment dat isi refinanteaza avantajos marind perioada de returnare. Apoi o viata intreaga munceste pentru banci.

Omul sarac nu are bani. Celalalt are bani dar are cheltuieli pe masura. Cel sarac se uita cu jind la "bogatia" omului care lucreaza in capitalism pe cand celalalt, care nu poate dormi noaptea din cauza stressului si a nesigurantei zilei de maine, tanjeste dupa libertatea pe care saracul nu o apreciaza si il condamna pentru lene si pentru lipsa de educatie.

Dumnezeu nu ne cere saracia! Ne rugam la El sa ne fereasca de saracie!

Saracia vine de cele mai multe ori din pacatele noastre:

"Asa, Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, milostiveste-te spre lacrimile batranilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor si spre noi, care cadem cu genunchii plecati si cerem, prin rugaciunile tale cele sfinte, ajutor si mantuire din supararile ce ne cuprind.

Caci stim, Sfanta mucenita, ca pentru pacatele noastre patimim acestea toate, adica: boli, saracie, prigoniri de la vrajmasi, neploaie la vreme si alte asemenea rele.

Pentru aceasta cadem la milostivirea ta, ca sa nu patimeasca si cei nevinovati din pricina noastra. Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucura-te, fecioara, mare mucenita Filoftee. Amin."

Dumnezeu a cerut oamenilor sai saracirea de buna voie:

"Daca voiesti sa fii desăvarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; după aceea, vino si urmeaza-Mi!"

Au facut-o sfintii: Antonie cel Mare, Dimitrie cel nou. Sfanta Filofteia... Unul din cele trei juraminte ale calugarului este cel de saracie!

De aceea Raiul are mai multe niveluri, pentru ca noi, cei multi care nadajduim la indurarea lui Dumnezeu nu putem sta pe aceeasi treapta cu ei.

Dreptul Iov nu si-a asumat saracia dar nu a cartit: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvintat". Saracia poate deci avea si alte intelesuri decat plata pacatului dar pe acestea doar Dumnezeu le stie.

Saracia vine cu multa durere. Si omul urban nu stie sa raspunda acestei dureri. Nu o aude. Daca o aude nu empatizeaza. O judeca! O condamna!

Milostenia vine greeeu...

Si el are "spaime", copii, facturi, nesigurante, credite, crize globale, viata e grea...

Omul sarac asteapta ajutor de la stat. Dar statul nu este Om. Milostenia trebuie "privatizata", nu este treaba statului. Dupa ce strange banii, statul face milostenie de lux, scumpa si neeficienta. Isi face institutii, plateste angajati... Mila este treaba oamenilor, de bunavoie, cu sufletul si cu mintea, a bisericii, a credinciosilor din biserica.

Cum da zapada, Florin, 17 ani, tigan din Tamasi, se infiinteaza cu lopata la poarta:

- Doamnaaa!

- Ce e mai Florine?

- Am venit sa dau zapada!

- Pai nu e zapada de dat!

- Ba da!

- Unde?

- Acolo si acolo!

- Bine! Unde ti-e geaca? ( La zapada precedenta ii daduse geaca, era degerat de frig)

- Acasa, sa nu se murdareasca. Am luat-o pe-asta!

- Acuma si daca nu o fi acasa, ce sa facem?

Am pus mana pe o lopata si am iesit si eu la zapada cu el. El mai invatat cu munca. Eu mai organizat. El mai nemancat. Eu mai serios, mai temeinic:

- Hai sa luam si de pe langa casa, Florine, ca daca se dezgheata vine apa la temelie!

Ma duc apoi sa dezghet masina si vine si el pe langa mine. Gata! Ar mai fi fost de curatat zapada daa...

- Te grabesti, ai treaba?

- Nu!

Il vad ca se misca de pe un picior pe altul si arde camasa pe el sa plece.

"Doamna" iese cu un sandvici cald si dupa aia ii da un paracetamol si un ceai fierbinte. Ii ceruse ca era racit. Se socotesc si cu plata si apoi pleaca.

- Multumuesc Florin!

- Ce domnu?

- Multumesc ca m-ai ajutat!

- Aaaa...

Ma uit dupa el cum se duce prin zapada si frig... Azi are bani! Pentru el si pentru cei de acasa. E cel mai mare din sase frati.

Mai incearca si prin alte parti, mai are el clientii lui...

Societati nevrotice!

2012-02-02T22:14:00.004+02:00

Bucuresti 1990

Egipt 2012, 73 de morti

Liniste

2012-02-02T01:20:00.001+02:00

Oamenii nu pot intra in Rai nelinistiti. Ar tulbura.

Linistea buna vine odata cu intelegerea, acceptarea si impacarea.

Linistea rea este atunci cand nu mai ai ce spune, cand vine din frica, resemnare, neputinta. Linistea autista nu inseamna Pace!

Ne tulbura oamenii de langa noi, cofeina, zgomotul, aglomeratia, pe copii ii agita dulciurile... Stimulii la care suntem expusi ne fac sa vibram - armonios sau distonant - in functie de "fibra", "testura", alcatuirea noastra intima. I-am mai putea spune fire, caracter, educatie, structura sufleteasca, desteptaciunea mintii si a sentimentelor, sufletul nostru mare si rotund sau mic si cu colturi, dupa cum ne-a fost lucrarea sau "raspunsul" la mediu si la ispite...

Ne este dat sa ne cautam linistea prin alcatuirea noastra originara. Ca sa redobandim partea de Dumnezeu din noi.

Cateodata se impune tacerea strigand mai tare decat harmalaia din jur:
LINISTE!
Dar aceasta nu face decat sa amplifice sau sa intoarca pe dos strigatul si el devine mut, dureros, interior. Asa apar furstrarile, inhibitiile, complexele, nevrozele, neputintele sufletesti.
Toate acestea - nelamurite, nerezolvate la timp, rabufnesc si elibereaza monstri, chipuri urate, ies afara in forme agresive, artagoase... Daca nu ies la iveala, imprumuta chipului omului, uratenia pacatului.
Tacerea impusa nu inseamna liniste!

Intelepciune nu este neputinta resemnarii!

Azi am stat o jumatate de ora alaturi de unsprezece oameni "striviti" social. Parinti. Tacerile lor erau neconsimtite. Un cor de strigate mute... Se simtea in ei resemnarea, frica, neputinta. Ma intrebam unde vor iesi toate acestea afara, in ce se vor varsa?

Si atunci am inteles: In copiii lor! Aceasta este mostenirea cu care urmasii lor vor pleca in viata, care le va face alegerile nesigure si le va ingusta orizonturile si cautarile.

Dar chiar si in neliniste si tulburare Omul are rugaciunea - spre regasirea reperelor:

"Gol si descoperit stau inaintea Ta, Doamne-Cunoscatorule de inimi, marturisindu-mi pacatele pentru ca greu ma apasa. N-am liniste, n-am odihna, Doamne, iar vrasmasul ma chinuie.
Miluieste-ma, Doamne, pe mine pacatosul si izbaveste-ma Doamne al iertarii, pentru a putea afla calea zilei de maine.
AMIN ! "

Ger!

2012-01-31T22:29:00.002+02:00

Azi dimineata in padurea mea din Tamasi erau - 21,5 C !!

In Bucuresti erau -10,5 C.

Orasul are caldura lui! Iese din tesatura subterana de conducte, din esapamentele masinilor, casele dau si ele din caldura lor... Doua milioane de corpuri respira, se misca braunian, dezmortesc aerul si isi dau tributul orasului, ca albinele care isi incalzesc stupul cu aripile.

Seara am venit iar in oras sa o iau pe Maria si la intoarcerea spre casa mea de la tara ma opresc ritualic, ca in fiecare seara, sa cumpar paine pe vatra. Vanzatoarele ma stiu deja, imi spun daca painea e veche sau proaspata... Avem un fel de a comunica mai mult decat de a vorbi...

In seara aceasta, cu spatele in usa era un om al strazii. Avea fata distorsionata de ger, vinetie. Mai mult o forma vie decat un om. Se vedea ca Dumnezeu ingaduise sa il treaca prin experiente atat de adanci incat cu greu mai puteai vedea la el o farama de suflet atarnata de carne... Neuronii, cei cativa pe care ii mai avea, pluteau in aburi de alcool...

- Iesi afara mai!
- Lasati-l saracul ca pana maine moare. Au fost - 20 de grade azi noapte!
- Nu-l auziti cum vorbeste? Vorbeste foarte urat! Ioane da-l tu afara!
- Nu este el de vina, sunt oameni fara nicio sansa...
- Asa e dar ne e si noua greu sa il suportam, daca stiti ce ne face toata noaptea..
- Da, dar daca il dati afara moare!

Ion - tinerel, blugi si jacheta, pulovar, venise sa isi cumpere tigari; se opreste in fata lui:
- Hai! Afara, afara, lasa fetele in pace!

Pe usa intra un domn elegant moment in care "derbedeul" se arunca pe spate, la podea, si incepe sa dea din maini si din picioare.
- Hai ma afara, nu auzi?
- Dammma tu, hai...
Si se intinde langa tejgheaua de mezeluri, mort, nu vrea sa mai miste deloc.
- Lasati-l, sa stiti, nu i-am facut nimic si el s-a aruncat pe jos, nu ii luat apararea, imi zice "domnul".
- Daca il da afara moare!

Ma duc inspre el, incerc sa ma uit la el, sa ii prind privirea si ii zic:
- Hai, ridica-te! Daca te ridici iti cumpar ceva, ce vrei tu, dar te rog sa nu mai vorbesti urat!
Nu rezista si imi intinde mana, dupa o scurta ezitare, si sare in picioare.
- Ce vrei?
- O cafea!

Ma intorc, platesc painea si eclerele pentru copii (ma gandisem sa le fac un moment frumos ca ne intalneam seara cu totii) si cer si pentru el o cafea.

- A facut inchisoare ca si-a omorat nevasta, sa nu credeti ca e nevinovat!

Imi iau sacosele si cafeaua...

- Uite, tine! Ii caut privirea si ma fixeaza luuung, din spatele aburilor de alcool iar eu, ca de fiecare data cand fac "gesturi" am sentimentul acela straniu de impostura...
- Hai, il indemn cu cafeaua si il bat pe brat. Sa stai cuminte intr-o parte si sa nu le mai vorbesti urat!
Ii intind mana, ezita, se clatina, renunt...
- Nuuu! Da manaa! Si ma fixeaza iar lung... CUNOSTINTE DAAA! NICIODAAATA PRIETENI!

Domnul elegant iese discret, pus pe ganduri si ma duc si eu, la fel, in masina unde o gasesc pe Maria cu ochii in lcarimi.
- L-am privit prin usa, de la spate, si nu intelegeam... Apoi l-am vazut pe tanarul acela ca l-a lovit cu piciorul in cap cand a trecut pe langa el. Cum poate sa ... faca... asa ceva?! Si apoi te-am vazut pe tine ca l-ai ridicat si i-ai dat cafeaua.

Iesim din oras prin noapte si ger si ma uit pe bord cum se face din ce in ce mai friiig... si ma gandesc:
Cat din ce am facut schimba soarta omului asta si a universului? Va trai sau nu pana dimineata?

Socoteala lui Dumnezeu! Nu stiu daca aceasta este in raspunderea mea, daca imi cere mie sa ma ingrijesc de asta... Constiinta lumii de apoi reaseaza altfel, in alta logica, durerile acestea umane simple. Dumnezeu il va judeca dupa putinatatea celor pe care le-a avut in lume.

- Oamenii acestia nu au nicio sansa, Maria!
- Stiu, au avut-o candva, cel mult.
- S-au nascut intr-un mediu din care cu greu s-ar fi putut desprinde. Dumnezeu stie asta!

Nu stiu daca as fi putut face mai mult! Simt insa ca acea cafea era obligatia mea de la Dumnezeu.

Si se face din ce in ce mai frig...

Oamenii cu care vorbesc ( I )

2012-01-30T17:58:00.005+02:00

Sunt multi!!
Foarte multi!

Si vorbesc, comunic cu ei. Ma cufund in realitatile lor, in lumile lor si impartim vorbe, sentimente, credinte... Si asa ma imbogatesc, eu si cred ca si ei.

Oamenii poarta cu ei ATITUDINI, "screensaver-e", dincolo de ele, insa, sunt adevaruri.

Atunci cand cunosti multi oameni, povestea incepe sa se repete... intr-un fel.

Am inceput sa cunosc contextele sociale, istorice, mai am cel putin 2-3 povesti si personaje din acel "film", stiu valorile si prejudecatile "grupului", intuiesc "cheile", capcanele prin care te verifica sa vada cum te pozitionezi fata de topic...

Cel mai adesea oamenii sunt transparenti, timp sa ai... si interes si respect real pentru Persoana, pentru Om. Abordarea aceasta construieste incredere si deschidere.

Mi s-a intamplat de curand. Am avut doua experiente de comunicare totala, ca o descarcare electrica puternica. Am stat de vorba cu doi oameni, pe rand, asa... la prima vedere si dupa zece minute discutam ca si cum am fi fost prieteni de o viata.

Bineinteles ca este si problema de compatibilitate si de interes pentru aceleasi lucruri. Recunosc ca imi aleg interlocutorii dar rareori mi se intampla sa nu vad latura frumoasa a omului de langa mine. Mi se intampla uneori sa am blocaje... legate mai mult de starea mea.

M-am asezat langa acel domn la masa, eram intr-un context comun, legat de o conferinta dar el venea din Moldova, eu din Bucuresti... Ne-am trezit unul langa altul la o masa imensa, numai noi doi... undeva in inima Ardealului.

Dupa doua trei vorbe de spart gheata ne-am aruncat in "discutii mari", depre inima germanica a Europei si trendul anglo saxon care se construia incet in zona odata cu venirea Printului Charles...

- ...asculta-ma pe mine, nu te cunosc, Germania nu o sa ne ierte niciodata pentru tradarea...
- hmm... Scroder, tatal lui...
- Germania joaca intr-adevar cartea Europei si pentru asta ataca si partitura rusa!
- Pentru mine a fost o surpriza sa vad cat de usor au dat de-o parte Polonia si balticii si si-au construit conducta de gaze direct, Rusia - Germania! Iar cancelarul, omul numarul unu al Germaniei devine presedinte de companie ruseasca!!

Am vorbit despre consecventa polonezilor in istorie, mi-a destainuit importanta parteneriatului cu Polonia si Turcia...

- Stefan a lasat cu limba de moarte, aliati-va cu turcii, cu ei va puteti intelege!
I-am evocat experienta intalnirii mele cu Elif, turcoaica tanara, draguta, educata, europeana dar care s-a dovedit, in cele din urma fidela valorilor islamice...
-Pai ei sunt poarta de intrare si bariera pentru lumea islamica!
- Bine dar ei au partid islamic la putere!
- Moderat!
- Au fost tinuti in frau de armata pana acum, cine stie cum vor evolua lucrurile...

... si discutia a curs mai departe... Polonia, Katin, experientele mele cu ei, elitele Romaniei secol XIX- XX, lumea araba, lumea turca, Asia centrala...

Undeva in discursul lui despre elitele romanesti imi strecurase subtil ca Iisus Cristos este mai mult un concept... Si imi aruncase o privire cu coada ochiului sa vada daca tresar, imi vazuse si metaniile de la mana... Nu am tresarit! I-am dat apoi "locul comun" de unde putem pleca:
" - Europa are fundamente iudeo-crestine! Nu cred ca poate exista o constructie in afara acestor repere!"

Apoi l-am "impins" usor inapoi ca sa stie "cum stam":
- Multi si multa vreme au privit pe crestini ca pe principalii dusmani in calea unui anumit "proiect". A fost nevoie de "primavara araba" si de revenirea puternica a islamului ca sa intelegem care sunt aliantele firesti!

Am vorbit apoi despre englezi si cheia in care vedea el venirea printului Charles in zona Sighisoara...

- Tocmai vroiam sa va intreb...
S-a oprit atunci mirat... s-a uitat la mine lung... parca atunci ma descoperea...
- De ce tocmai pe mine?!
- Cum adica?
- De ce spui ca vroiai sa ma intrebi pe mine? Abia ne-am cunoscut...

Am zambit.
Cat timp trecuse?
Cat vorbisem?
Ma interesa omul, era viu, il simteam, ii vedeam si derapajele...
Ne-am deschis si am comunicat, ne-am pus impreuna si ne-am confruntat informatiile, convingerile, credintele...
Apoi el s-a oprit si s-a intebat daca nu s-a expus prea mult.

- De ce ma intrebi tocmai pe mine?!
Intrebarea era mai mult retorica, ar mai fi avut chef sa vorbeasca... L-am lasat, insa, am iesit usor din rol cu cateva vorbe usoare... Obosisem si eu. Era de ajuns! Ne stiam foarte bine unul pe altul, de acum...

Nu stiam doar cum ne cheama, nu ne stiam numele unul celuilalt, dar aceasta era un lucru minor. O simpla conventie sociala...

Chimie

2012-01-24T10:00:00.001+02:00

Daca cineva te vrea in viata lui, isi va face o camera pentru tine.
Nu trebuie ca tu sa lupti pentru acel loc!

Despre mintile inghesuite!

2012-01-14T22:57:00.011+02:00

Suntem multi! Prea multi! Prea inghesuiti. Cu spatiile intime intersectate, suprapuse, agresate, sufocate... Ne amestecam mirosurile, PH-urile, gandurile, psihozele, nevrozele, bucuriile, tristetile, inchisorile, evadarile, depresiile, feromonii, adrenalinele, secretiile, vocile, emotiile, vibratiile....

Si-atunci, din cand in cand, zbor..
Ma desprind de "societatile" nevrotice si plec...
Niciodata nu m-au prins culturile inchise. M-am agatat de oamenii liberi, de mintile lor calatoare si m-am eliberat prin ei.

Nu fug de oameni, doar le ocolesc inchisorile. Vorbesc cu esentele lor nu cu "screen saver-ele". Incerc sa trec dincolo de stereotipiile dialogului, de platitudini si minciuni politicoase.
- Patern interruption, mi-a zis Olga!
Raspunsul meu iesise adesea din schema simpla social acceptata
( - Si in rest, toate bune... ce iti fac copiii, nevasta... ) si disconfortez astfel .
Creaza distanta sociala.

Distantele geografice mi le desfac singur.
In cateva zile am strabatut doua mii de kilometri. Spatiile largi, munti, zapezi, drumuri... Intens!

Oamenii de care m-am apropiat au fost plini de seva, cu povesti, cu esenta. I-am deschis si ne-am deschis cu grija, cinstit si barbateste lasand in urma impresii puternice si autentice.

Zeci de oameni, locuri, situatii, dialoguri mi-au improspatat mintea si i-au redat nuantele...

Compasiune si intelegere pentru oamenii care traiesc pe distante mici, in aglomerari si in vecinatati multiple.
Ei isi pierd intimitatile, personalitatile, libertatile si, incet incet, devin elemete statistice.

Au credite la banci, carduri de credit, un loc de munca, un apartament, o masina parcata in fata blocului, un abonament pe doua linii, concedii, doua telefoane mobile, televizor LED, facebook, un vecin tampit, o telecomanda tocita, o buna critica a sistemului, o vecina nesimtita, un meditator la copil, iar intarzie fica-ta in seara asta... sa nu te aud dup-aia, o baie la care este mereu coada, strada in reparatii, beculete de Craciun, nu mai ai loc de tigani si de cersetori, toate autobuzele sunt pline de pensionari...

Sunt totdeauna in cautarea unui loc de munca mai bun, unui salariu mai mare, o refinantare mai avantajoasa, o masina noua, un patron mai bun, un stat mai social, un loc de parcare, un apartament mai mare, o viata mai buna, altii sunt de vina...

Suntem multi! Prea multi! Prea inghesuiti. Cu spatiile intime intersectate, suprapuse, agresate, sufocate...

Joy! Afectele...

2012-01-11T17:15:00.004+02:00

Atunci cand ratiunea isi exprima limitarile, comunicarea "afectelor" transcede barierele...

Sociale, Politice, de Limba, Educatie, Cultura...

sau venite din

Complexe,

Frica,

Emotie,

Hormoni,

Adrenalina,

Iubire,

Ura,

Ignoranta,

Prostie,

Suficienta, ...

Diferentele de statut, avere, scoala, familie

Si atunci apar

Manipularile,

Revolutiile,

Revoltele,

Masele de manevra,

PROTESTATARUL ...

Ceea ce ratiunea nu poate depasi, "emotiile" pot spulbera!!

Tic Tac Tic Tac...

Si atunci este bine sa fii la adapostul ratiunii, valorilor, moralei... Pana trece furtuna!

Despre Minte

2012-01-06T23:56:00.003+02:00

Creierul trebuie antrenat la fel cum ne "lucram" si ne dezvoltam muschii corpului! Mintea, memoria trebuie exersate permanent. In acest fel ne cresc capacitatile intelectuale.

Asa cum ne alegem hainele, trebuie sa ne alegem si gandurile. Mintea nu trebuie abandonata nicio clipa. Trebuie sa surprindem momentele in care ne zboara gandurile si sa alegem la ce sa ne concentram si ce sa gandim.

Dumnezeu ne-a dat timpul prezent cu un rost. Refuzul contemporaneitatii este o ispita. Oamenii trebuie priviti in ochi si comunicat cu ei pe o frecventa comuna, "aici si acum". Acest lucru este posibil avand o minte puternica, lucrata si controlata. Altminteri, comunicarea plenara cu o inteligenta mai mare sau doar mai puternica ne deturneaza.

M-am intrebat daca socialul, vecinatatea oamenilor nu denatureaza sufletul omului!

Vestea buna este ca NU - cu ajutorul lui Dumnezeu!

NU, daca avem o minte puternica, ascutita, necontradictorie adica sistemica si sistemul este cel bun, teocentric!

Pentru a ne fi de folos noua, mantuirii noastre, celor din jur si lui Dumnezeu trebuie sa “stim” oamenii!

Sa “invatam” oamenii:

ce ii bucura
ce ii intristeaza
cum gandesc
cum se imbraca
cum comunica
de ce au probleme
unde gresesc

cum pot fi facuti sa asculte
de ce sunt fericiti cand sunt fericiti
de ce "reusesc" cei care "reusesc"
de ce renunta cei care renunta
ce ii apropie si ce ii departeaza de Dumnezeu
de ce nu mai au coerenta, nu mai gandesc cei prabusiti si ce ii mai poate misca si ridica

cat pot oamenii sa duca

de ce nu asculta oamenii "plini" de problemele lor
de ce oamenii cedeaza facilului
de ce isi fac credite
de ce cheltuie mai mult de cat isi permit
de ce strang mai mult decat au nevoie

ce ii sperie
ce ii "potoleste"
ce ii face atenti
de ce mint
de ce tradeaza
de ce sunt rai
de ce sunt buni
de ce cedeaza ispitelor
ce ii sfinteste si ce ii duce la pieire

de ce ucid
de ce nu isi respecta cuvantul
de ce sunt eroi
de ce infrunta pericole
cum isi aleg prietenii
ce ii tine fideli
de ce raman singuri
ce ii deprima
de ce se sinucid

care sunt instinctele care ii controleaza
cum si pana unde rezista instinctelor sexuale, foamei, setei, frigului, fricii, "primarelor"
de ce le e frica, de ce le e frica de moarte
de ce plang
ce ii impresioneaza
ce ii sensibilizeaza
ce le dezvolta mandria, orgoliul
de ce isi iubesc copiii, de ce ii abandoneaza, de ce ii ucid
ce si de ce iubesc
de ce au caracter oamenii cu caracter
de ce si cum oamenii sunt morali
de ce si pana unde au oamenii constiinta

de ce cad
de ce se ridica
de ce spera, de ce au nadejde...

Mintea trebuie tinuta vie!

Activa!

Pusa in situatii speciale.

Scoasa din confort.

Tinuta in contact cu alte minti.

Antrenata pentru rezistenta, cursa lunga, sa poata munci timp intelungat fara sa oboseasca.

Invatata cu analize dificile, matematici complicate.

Mintea trebuie sa fie creativa si curajoasa, antreprenoriala.

Pazita de un suflet bun si mare.

Legata la Dumnezeu. Dumnezeu care l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa. Adica omul si mintea sa merita tot respectul si atentia din lume!

Nu exista suflet mare fara minte ascutita! Sfintenia nu este proasta!

Brancusi, inainte sa faca Maiastra, zborul, miscarea surprinsa in cea mai directa si simpla expresie cu putinta, inainte de Maiastra, deci, a facut Ecorseul. Ecorseul, corpul uman cu toti muschii reliefati ne arata ca Brancusi stapanea arta cioplitului in cea mai inalta masura.

Sfintii care au trecut prin simplitate, in drumul spre mantuire, au facut aceasta pentru ca ajunsesera la intelepciune. Mintea lor a cuprins lumea, firea, a inteles-o si abia apoi a trecut dincolo de ea.

Tinerete...

2011-12-31T19:15:00.000+02:00

Despre distante si relatiile dintre oameni!

2011-12-30T01:41:00.005+02:00

De fiecare data cand ma intorc dintr-o calatorie descopar cum viata merge mai departe in oamenii lasati in urma, fara mine. Viata mea, fara mine, "curge" independent de prezentul si prezenta mea ca element perturbator. Dupa o saptamana, devin o imagine - ceea ce este mult mai putin decat o viata, decat o prezenta. Si viata curge...

Este fascinant cum marca prezentului, a persoanei intai singular cu verb la timpul prezent ne da senzatia de etern.

Suspendarea noastra dintr-o realitate prezenta arata imediat cat de usor lumea aceasta se poate dispensa de noi.

Dupa un an, mama se impaca cu ideea ca i-a murit fiul, nevasta devine vaduva si se marita, copilul devine orfan, uita si ii ramane doar o durere si protectia lui Dumnezeu, prietenii se instraineaza, iubitele devin foste iubite...

Distanta in kilometri defazeaza de asemenea.

La intoarcere acasa, dupa un an, nu mai esti omul care ai fost, devii defazat de lumea care s-a miscat si s-a repozitionat intre timp...

Drama emigrantilor este ca ...% dintre ei isi refac vietile, ...% dintre ei, cand isi aduc sotiile dupa ei, divorteaza la un an... Nu isi mai pot lipi timpii prezenti diferiti doar din amintirea unui timp trecut comun.

Cand ma gandesc la timpul si la locul copilariei mele ma doare carnea. O lume care moare... La tara moartea era fireasca. Dupa 70 de ani oamenii se pregateau. Si cand venea sorocul, aveau cam o saptamana sa se desparta. Toata firea avea ragaz sa se desprinda si priveghiul spre moarte arunca sufletul direct in lumea cealalta, insotit de mintile si sufletele apropitilor.

Ma uit acum, la oras... Zilele astea Dorina cumpara cele de randuiala pentru mama ei care trage sa moara. Nu sunt femei care sa o pazeasca, nu impacare, nu desprindere fireasca... Moare o femeie tanara de cancer. Si toata firea sufera... Atat!

Lumea copilariei mele moare departe de mine. Defazata - eu de ea si ea de rosturi - din 4 case una e parasita, sofrul copilariei mele se naruie, mormintele stramosilor mei se surpa, nu mai au femei care sa le tamaie, mama mea e la bucuresti, sora ei, matusa mea, cu omul ei in spital la craiova, eu... bunicii mei dinspre tata ingropati in Brancoveni, fratele meu ingropat pe langa bucuresti...

Muica nu a iesit din sat niciodata! De fapt, nu mergea pana la rascruci, la 50 de metri de poarta ei... Cand mergea de Pasti si de Craciun la cimitir sa isi tamaie mortii, intreg unversul, atentie, nu pamantul... Universul, cu timp cu tot se misca odata cu ea. Oala de pamant, cu carbuni incinsi si tamaia aia de pe coaja de copac... fumul urca direct in CER!! Iar scoaterea ei din cei 100 de metri patrati care ii fusesera haraziti avea in ea jertfa unei vecernii cu miezonoptica, utrenie si liturghie dupa ele... Lumea ei - lumea lui Dumnezeu - era intensa, profunda, cu legatura la cer iar moartea era doar o trecere intre taramuri. Va spun. Stiu. Am fost acolo.

Cand am inceput sa experimentez distantele... am vazut cum departarea, desprinderea se fac cu pierdere de substanta, de suflet. Si cu defazaje. De sunet, de frecvente, de vibratii, de aspiratii... Si in toata aceasta nebunie unul incepe sa traga hais si altul cea. Si atunci legaturile dintre suflete se altereaza, sfarsesc prin instrainare si rupere. Distanta altereaza relatia.

Adesea ma indepartez... Geografic... In timp... Am colindat lumea, lumile, zarile... Am vazut cum este sa fii "mort" pentru ceilalti. Din cand in cand ma suspend din lumea mea prezenta si nimeni si nimic nu sufera... S-au prapadit in spatele meu oameni, lumi, universuri, s-au zamislit istorii... si nu am apucat sa le asez pe toate cum trebuie in sufletul si in amintirile mele. Dar ele sunt acolo.

Departarea altereaza, sterge, subtiaza legaturile noastre sufletesti, relatiile omului modern contemporan. Pe masura ce nicio memorie nu ne va mai reclama prezenta ca imagini, istorii, atunci cand nu vom mai fi in nicio amintire, vom fi pe de-a intregul al lumii celeilalte... Inapoi la randuiala cea dreapta.

Ne rugam pentru asta, sa trecem in randuiala cea buna!

Am vazut "neamurile"!

2011-12-23T13:08:00.007+02:00

Am fost in tara musulmana. Moderata. Puternic laicizata. Norme morale adanc incrustate in viata oamenilor, a tinerilor imbracati european dar care traiesc dupa perceptele coranului.

Cand un tanar "alege" o tanara, intai ii studiaza trecutul. Toti barbatii din preajma ei se transforma in informatori, contribuie la reconstituirea traseului relational, sentimental, moral al fetei. In rest este o problema de incredere si respect intre cei doi tineri. Pana se casatoresc, relatia este curata, platonica. Femeile sunt respectate si protejate in spatiul public. Spatiul privat... nu stim, e al familiei.

Pentru ei, Iisus Hristos este proroc. Unul dintre cei multi. Din loc in loc mai vezi cate un brad de Craciun. Straniu.

Am mers in strafundurile radacinilor istoriei lor persane si l-am intalnit la periferia societatii, uitat, la mana turistilor, pe Zaratustra! E straniu, la fel de straniu. In tara focurilor si orasul vanturilor inchinatorii la foc s-au transformat in inchinatori la pietre. Istoria aceea e mult mai inegurata, mirosul de fum este mai greu... Locul in care se opreau caravanele de comercianti ca sa se inchine la foc fusese daramat de arabi, sters din constiintele oamenilor, reconstruit apoi... Ei stiu ca acolo este ceva... ceva care are legatura cu radacinile lor dar despre care au fost invatati sa uite.

Conflictul intre cele doua culturi este atat de puternic! Sunt doua cetati una langa alta. Intre ele orasul modern, european, cu aceleasi magazine semne ale globalului care ne inghite incet pe toti. In jurul lor... camp de sonde.

Coincidenta sau nu, in tot acest timp asaltul ispitelor a fost nefiresc. Mare. Veneau stirile din toate partile.
Dureri, nenorociri, probleme... K imi spune ca in lipsa mea colegii mei de bord si-au facut de cap. CIneva ma roaga sa il iert si pana la urma imi spune ca, de fapt, dispretul lui pentru mine este mult prea mare. L imi zice ca nu mai poate singura cu atatea greutati.

La plecare, in aeroport, am vazut neamurile Asiei. Ii priveam fascinat: tatari, turkmeni, kazahi, ucrainieni, azeri, beluci, rusi, neamuri chineze, neamurile arabe... . O lume departe de crizele moderne, pentru care Europa si lumea crestina sunt o gluma, o minoritate.

Nasterea lui Hristos este un dar pentru romani si pentru civilizatia noastra europeana! Sa il pretuim si sa il pastram ca atare.

In zilele acestea din an, maia pregatea carnea de porc, facea carnatii, prajiturile cu osanza, pregatea colaceii. Ulita mirosea a sarbatoare. Simteam cum dospeau sufletele oamenilor, venea Craciunul. Femeile se pregateau sa imparta, sa tamaie la cimitir, sa isi pomeneasca mortii. Toata societatea coltului acela de ulita se regasea in bucurie si in nasterea lui Dumnezeu pe pamant. Iisus Hristos se nastea atunci si acolo. In fiecare an. DE NETAGADUIT!

Regasesc si acum aceeasi bucurie. Nicio laicizare nu a reusit sa umbreasca acest sentiment. Schiopii, gangavii, ciuntitii sufleteste care incearca sa umbreasca prin mediile lor aceasta frumusete isi pierd toate puterile in aceste zile.

Romanii se strang si se regasesc impreuna in preajma bradului, semn bland si la indemana lasat de Dumnezeu pentru reinoire de Craciun.

Oameni si covoare

2011-12-16T01:30:00.001+02:00

Despre frica si egoism.

2011-12-03T22:51:00.006+02:00

Frica merge mana in mana cu egoismul. Egoismul genereaza la randul lui spaime si izolare. Impreuna construiesc drumul spre o existenta stearsa.

Generozitatea, curajul si asumarea in construirea propriul drum in viata sunt calitati care pornesc din acelasi trunchi al nobletii sufletesti si caracterului curat si puternic.

Cele mai multe destine mediocre pleaca de la teama de asumare a unui proiect plenar si cealalta teama a zilei de maine care il face pe om sa caute confortul ieftin sau sa darame hambare si sa isi construiasca altele mai mari, mult mai mari decat ar avea nevoie.

Omul stie ca asa stau lucrurile dar isi mistifica realitatea pentru ca altfel ar inebuni, nu ar putea dormi noaptea in pat. Isi construieste alte realitati paralele care genereaza pentru el scuze si justificari. Cu timpul acestea devin adevarurile lui. Dupa un alt timp gaseste alti nebuni traind in acelasi fel de minciuna dar deja acum sunt mai multi si amagirile lor nu le mai par atat de nefiresti.

Cu timpul minciuna se ridica la scara societatii si ea devine regula sociala sau chiar lege. Cei care nu o urmeaza devin noii nebuni.

Facem un copil maxim doi pentru ca "eu n-am avut noroc in viata", "nu pot sa le ofer conditii tuturor", "mi-e frica pentru sanatatea sotiei", "in lumea asta nebuna mi-e si frica sa mai fac copii sa plece in viata", "am avut deja doua cezariene", "noi asa ne-am gandit de la inceput sa facem doi copii", "ne-am gandit deja, vrem doi copii, um baiat si o fata", "sa termin cu doctoratul si mai vedem", "intai sa facem o casa si sa am conditii sa ii cresc".

Petra nu are curaj sa faca al doilea copil dar isi face a doua casa.

Lily vrea sa se marite doar peste un an pentru ca pana atunci nu are bani sa isi faca nunta perfecta pe care o viseaza.

Baiatul de la spalatorie imi spune ca asta e varsta (27) la care barbatii trebuie sa alerge si sa faca bani nu sa se casatoreasca. Familia ne-ar tine pe loc. A incercat sa stea in aceeasi casa cu o fata 6 luni, la inceput am omorat tabieturile, apoi a inceput sa intervina plictiseala...

Alte doua fete frumoase de 27 de ani s-au dedicat total business-ului lor, anul trecut le-au parasit prietenii pe amandoua...

Andrei si sotia lui se plang de trai greu si rate la banca dar cheltuie cu furie banii, oricati ar fi, oricum insuficienti in raport cu o copilarie plina de frustrari si privatiuni.

Aura are educatie, bani, nu are noroc in viata dar asteapta, el va veni.

Am intrebat 100 de tineri liceeni cine dintre ei are un vis al lui.

- Haideti, orice, ceva ce va doriti sa faceti in viata...

...

- Daca nu ati fi constransi de lumea in care traiti sa faceti ceea ce faceti, ce drum ati urma?

O pauza, lunga, dureroasa si nedumerita. (Avem voie sa gandim asa?)

- Tu ce vrei sa te faci in viata, am intrebat-o pe o tanara din fata mea?

- Sa fiu contabila. Sa am doua trei firme, ceva, orice dar sa fie sigur.

M-am uitat spre ei si am vazut in ochii lor incuviintarea vinovata ca aceea este calea. Toti gandeau la fel deci principiul este validat si devine regula.

Paradoxul zilelor noastre este ca intr-o lume mai nesigura ca niciodata oamenii cauta certitudini egoiste.

Pentru toti acestia Ciprian este o lectie vie. Nu are parinti, nu are casa, nu are serviciu, nu are nimic si de curand s-a castorit. L-am sunat zilele trecute:

- Ce faci Ciprian?

- Bat din usa in usa si imi caut de lucru!

L-am chemat pe la noi, era prin preajma si de data asta a venit insotit. De-acuma umblau amandoi. Viseaza sa isi cumpere o casa. M are trei case si si lui ii este tot teama pentru viitor.

- Pana sa imi gasesti tu camin si sa mi-l platesti asta vara dormeam pe banci in facultate! Acum cand vreau sa ma angajez ma intreaba unde stau. De curand mi-a zis cineva ca firma lor plateste doar salariul minim pe economie si ca eu sunt supracalificat. Auzi!! Niciodata nu am castigat mai mult de 6-7 milioane pe luna.

- Pai si nu esti supracalificat? (face a doua facultate) Daca a doua zi gasesti ceva mai bun nu pleci?

- Nu!

- Daca iti da cineva 10 milioane nu pleci?

- Poate pentru 10 milioane...

Stiu ca este greu adaptabil si ca va fi tot timpul cu traista pe umar dar pe langa suferintele lui imi dau seama ca as fi idiot sa mai scot o singura vorba.

Ar fi fost ziua lui Bogdan, 2 decembrie si primul gand cu care m-am trezit a fost ca trebuie sa il angajez pe Ciprian. Ar fi fost ceea ce el facuse in ultimul an al vietii sale de cand aflase ca va muri. Sufletul lui se curatise si devenise ata de mare si cald incat nu trecea durere pe langa el fara ca el sa nu ii intinda o mana. Copii orfani, oameni cu nevoi, oameni care construiau biserici, copii cu boli incurabile, oameni care atunci aflasera ca au cancer sau se chinuiau cu boala de mai multa vreme si isi pierdusera nadejdea, catre toti se apleca, dadea bani, dadea o mana de ajutor, o vorba buna, un sfat.

- As vrea sa mai traiesc numai ca sa pot lucra pentru Dumnezeu!

- Ciprian, de luni ne apucam de treaba.

Ii intind cei 120 de euro pe care ii aveam pe masa de cateva zile. Mi-i adusese o prietena (o datorie) impreuna cu o sticla de bautura pe care mi-o cumparase pentru ca ii zisesem ca e egoista si ca nu se gandeste sa imparta cu altii.

- Uite astia sunt prima de instalare. Schimba-i si cheltuieste-i!

(Stiu ca viseaza sa isi stranga bani de casa si vrea sa inceapa sa economiseasca.)

Clar vedere.

2011-12-01T01:05:00.002+02:00

Daca azi, acum, s-ar ridica ceata si s-ar vedea nevazutele!

Daca s-ar opri toate zgomotele, fierberile, forfota, agitatiile, ispitirile, televizoarele, internetul, facebook, twiter, ziarele, microfoanele, telefoanele, laptopurile, bancomatele, POS-urile, aparatele electronice, masinile, daca s-ar opri curentul, gazele, s-ar inchide benzinariile, mall-urile, bancile, cinematografele, cazinourile, stadioanele, hotelurile, cluburile, daca ar tacea toti cei care ne striga in timpane, ne vand, ne cumpara, ne ameninta, ne roaga, ne seduc, ne urasc, ne doresc, ne invidiaza, ne manipuleaza, ne protejeaza, ne ispitesc, ne cer atentia.

Daca s-ar stinge patimile din noi si s-ar sterge toate urmele pacatelor.

S-ar vedea limpede tot ce nu am putut vedea atata timp pentru ca aveam privirea, auzul, mintea si sufletul tulburi...

Am vedea ingerii!

O mie de miliarde de ani!

2011-11-29T22:15:00.003+02:00

Acum cateva zile, Norma, pisicuta copiilor mei a iesit din casa in curte. Eram plecati si cand ne-am intors nu am mai dat de ea. A doua zi au gasit-o in camp, moarta, zburlita de ger si de spaima cainilor dimprejur.

- Nu va mai certati copii, le-a zis Lavinia, Dumnezeu ne da un semn ca trebuie sa ne potolim.

Aseara imi spune ca peste noapte a descoperit o aluna care se iritase si devenise rosie si ca trebuie sa mergem la dermatolog sa o scoata.

M-a tulburat foarte tare.

Toata noaptea, in minte, in vis, am asezat versuri pentru o poezie alba...

"Aseaza-te langa mine
Sa stam intinsi, nemiscati,
Pentru urmatorii un miliard de ani"

si nu mi s-a parut de-ajuns si imi amintesc ca am schimbat si am zis:

"...
Pentru urmatorii o mie de miliarde de ani.

Te-as tine din mana dar stiu
Ca nu se cuvine..."

Toata noaptea am dormit, atins de vecinatatea eternitatii, intins langa ea si fara sa ne atingem. Undeva tarziu am indraznit sa versific:

"...
Te-as lua in brate"

... si imi imaginam in vis cum aceea era pozitia in care as fi vrut sa stam in urmatorii ... o mie de miliarde de ani.

Vecinatatea oamenilor ma bucura, imi da acea fericire a vietii lumesti, de pe Pamant, si imi confera puternic marca, pecetea prezentului. Am invatat sa traiesc "aici si acum", locul si momentul. Prezenta oamenilor ma bucura si ma obliga la contemporaneitate.

In afara vecinatatii oamenilor, Dumnezeu im da din cand in cand flash-uri ale eternitatii si imi rupe legaturile sociale, ma scoate din timp.

In marginirea cuprinderii mintii mele omenesti, mi-am proiectat in vis lipsa timpului ca pe o perspectiva suficient de mare, de indepartata, un miliard de ani. O mie de miliarde de ani.

Maine este sarbatoarea Sfantului Andrei, fratele lui Petru, apostolul romanilor si primul dintre apostoli. A trait in istorie si a reusit sa iasa din ea prin martiriu direct in vecinatatea lui Dumnezeu. Prin comparatie, crucea lui, fata de perspectiva de o noapte a crucii mele, este una reala si grea. Ma infior incercand sa ma gandesc la durerile indurate de el.

Bucura-te Sfinte Andrei, apostole!

"Tatal" social

2011-11-28T18:14:00.001+02:00

In plina "sarcina", si eu am fost tentat adeseori sa ma uit dupa un umar pe care sa ma sprijin. Copil sau tanar fiind mai apoi, vecinatatea unui om "puternic" imi dadea siguranta si libertate de miscare.

Am descoperit cu timpul cum o problema simpla de analiza tranzactionala, de pozitionare gresita intre oameni, a capatat dimensiune sociala si a devinit o problema de sanatate a societatii. Monstrul pe care l-a creat este statul asistential.

Copiii si mai tarziu adultii care au crescut fara vecinatatea unui principiu masculin puternic au adesea tentatia de a se pune la adapostul "stejarului", al unui "tata" social care sa le asigure protectia.

Omul de astazi, bantuit de spaime si insecuritati induse, fuge adesea spre inchinarea la un "lider", un "protector", cel care trebuie sa ii ia de pe umeri RISCUL si RESPONSABILITATEA.

Acum un an imi exprimam dezacordul intr-o discutie cu Daniel legata de "maretia" calauzitoare a lui Stalin.

- Gresesti, mi-a zis, este singurul mod in care astia puteau fi condusi. Fara "tatuca" ei nu se misca.

Cultura liderului providential, la scara societatii, a "baronului" la nivelul comunitatii sau a "parintelui" protector la nivel personal apare atunci cand oamenii isi pierd referentialul divin si incep sa isi puna nadejdea in alti oameni.

Experiente asimilabile!

2011-11-25T21:53:00.001+02:00

Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
(Patericul egiptean)

Experientele traite genereaza cele mai intense "procese de invatare". Oamenii isi amintesc, in general, 10% din ce citesc, 20% din ce aud, 30% din ce vad, 50% din ce vad si aud, 70% daca mai si scriu si pana la 90% din ceea ce fac. Dincolo de cifre, e o chestiune de proportii. Modelul lui Dale valorizeaza experienta traita ca sursa de invatare.

Conditia dezvoltarii personale este, insa, ca aceasta experienta traita sa poata fi integrata, asimilata, omul sa fie mai puternic decat incercarea. Altminteri, ispita schilodeste, amputeaza emotional, creaza frustrari, nevroze, complexe, furii.

O alta iesire "neonoranta" din experienta este lasarea in voia incercarii, ispitei fara filtrul gandirii.

O vreme am trait in eroarea de a crede ca smerenia inseamna punerea in paranteza a persoanei, a "inteligentei".

- Ce spui tu! mi-a zis un parinte tanar din Pantocrator. Dumnezeu ne-a lasat gandirea, inteligenta ca pe un filtru, paznic permanent pentru dreapta chibzuinta. Mintea trebuie sa fie vie, prezenta!

Altminteri, dracul face ravagii..

Acelasi Ava Antonie a zis: Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor. Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

Oamenii se tem de incercari. Mediocritatea calda, confortul ieftin sunt tentatile omului care duc la neimplinire, la irosire. Am stat mult sa ma gandesc la rostul "crucii". Nimeni nu creste fara incercari, fara obstacole de trecut.

Din motive diferite si necunoscute de multe ori, prin conditia noastra de oameni, intalnim greutati, dureri, foamete, frig, pierderi de apropiati, boala, saracie, oboseala, epuizare, rautate, machiavelism, ispite...

De felul in care iesim din toate acestea depinde statura noastra ulterioara de om.

Ce nu te omoara te intareste! Cu conditia sa nu te schilodeasca.

Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“
(Patericul egiptean)

Spaimele din lume si linistea din munte.

2011-11-22T13:07:00.000+02:00

Stateam de vorba in Munte cu un preot tanar din Slobozia. Ii simteam agitatia lumeasca si "lupta" lui de a se linisti acum, de a lua din pacea locului.

A trecut pe langa noi un calugar tanar din Manastire si a lasat in urma lui o dara de "impacare" cosmica, grea si linistita. Era o pace pe care o respira prin toti porii lui, prin privirea calda, inteligenta, ferma si buna...

- Calugarii din munte... Cand te uiti la ei... numai daca ii vezi iti dai seama ca sunt de aici. Au aerul acesta...

Am vazut atunci in privirea si cuvintele lui durerile si framantarile lumii din care venise, povara pe care si-o luase prin spovedania lumii si o dorinta ascunsa si neputincioasa de a lua calea Muntelui...

Oamenii din Athos au linistea si detasarea pe care le-o da distanta de lume si cotidian. Ei sunt legati la Dumnezeu dincolo de timp, de istorie, de viata lumeasca.
- Uitati-va, noi toti care suntem aici de fata, ce vom mai fi peste o suta de ani? spunea Batranul....

Oamenii din lume sunt nelinistiti. Au frici, spaime. Nefiresti, venite din ancorarea in cotidian, in lumesc si din necredinta.

Zilele trecute am vorbit cu oameni tineri, multi, vreo doua sute... Am fost uimit sa vad ca si lor le e frica. O frica transmisa, venita din familie, din scoala, din lume... Toata lumea in jurul lor este speriata intr-un fel sau altul. O spaima generalizata pluteste deasupra Romaniei iar oamenii nu mai au curaj nici sa respire.

- I-au imbracat pe romani in blana de miel, imi spunea Antonie.

Oamenilor le e frica de boala, de saracie, de moarte, de somaj, de banci, de criza mondiala, de profesori, de bacalaureat, de doctori, de taxe, de controale, de caderea Greciei, de noua ordine mondiala, de coruptie, de masonerie, de politie, de cancer, de inchiderea fabricilor, de terminarea resurselor pamantului, de cutremur, de cometa, de inflatie, de mancarea sintetica si modificata genetic, de avion, de alti oameni...

Frica reduce oamenii la conditia lor de elemente statistice controland mintile si retezand ambitiile si curajul de a iesi din decor.

- Cine dintre voi are un vis? Un lucru pe care si-l doreste sa il faca, sa ajunga ceva, sa isi dezvolte o afacere a lui...
(Liniste. O liniste grea, vinovata si speriata.)
- Tu ce vrei sa te faci?
- Contabila!
- De ce?
- Pai e sigur... Vreau sa termin liceul, sa devin contabila, sa am doua trei firme, ceva... Sa fie ceva sigur!

- Nu-i judeca, imi spune Nelu, omul de langa mine. El care traia din lucrul pamantului, zeci de hectare plantate cu pomi si altele cu legume, sere. Cei mai multi vin de la tara. Voi nu stiti ce probleme sunt in casele lor. Un parinte somer sau chiar amandoi, boala, poate parinti plecati din tara si ei stau cu bunicii, saracie, lipsa de speranta, un parinte alcoolic... E multa durere in satul romanesc.

Am vazut in acelasi timp si speranta, curatenie, cumintenie si potential. Nadejede la Maica Domnului!

Despre cer si orizont

2011-11-17T21:23:00.003+02:00

“Traim sub acelasi cer dar avem orizonturi diferite”

Winston Churcil

Maria imi spunea despre o fetita din Franta care crescuse de la 3 la 11 ani intr-un dulap. Parintii o bagau acolo de rusinea vecinilor pentru un presupus handicap. Dulapul era intregul ei orizont. Acolo isi petrecea cea mai mare parte a zilei, acolo manca, acolo dormea… Dupa ce fusese scoasa de sub tutela parintilor, fata continua sa stea cel mai mult timp in pozitia din dulap, asezat cu genunchii stransi la piept…

Andreea imi povesteste despre doi colegi de birou, el proaspat castorit, ea insarcinata. Cu el. Multa vreme, cea mai are parte a unei zile din viata lor, ei impartisera acelasi spatiu, aceiasi problematica, orizontul lor fusese acelasi. “Sheruisera” aceleasi cafele, pauze, povesti, ore de plecare, sefi… pana ajunsesera sa nu mai faca distinctia intre ce pot si ce nu trebuie sa imparta.

“INTAMPLAREA” aceasta pentru ale carei consecinte nu era pregatit niciunul dintre ei le daduse “cupola” orizontului lor comun la o parte si le arata acum o realitate si perspective pe care nu le mai puteau gestiona singuri.

Acum mai mult de 10 ani eram cu Narcis in balconul unei garsoniere de la un etaj superior dintr-un “bloc de securisti”, cu vedere spre Piata Revolutiei .

- Bai, sa-mi spuna mie cineva ca cine a trait in casa asta si a vazut in fiecare dimineata privelistea asta e prost! (N)

Orizontul fizic pe care il oferea balconul cu pricina era larg, generos, neobisnuit pentru un Bucuresti inghesuit, aglomerat, din care nu poti vedea noaptea stelele pe cer.

Oamenii se situeaza pe orbite sociale diferite, in functie de nivelul de energie, determinare, seriozitate, inteligenta, intelepciune, cumintenie… si in functie de toate acestea ei vad alte lucruri, au orizonturi diferite, chiar daca impart acelasi spatiu, traiesc sub acelasi cer…

Orizonturile mele din ultima vreme sunt din ce in ce mai mult sociale. Ma ancorez din ce in ce mai mult in relatii cu oameni, cu strada, cu proiectele, intalnirile, “damage control”, lansarile, bugetele, povestile oamenilor, scoala copiilor… problematica mea se limiteaza, orizontul se ingusteaza…

O zi pe saptamana, pentru doua trei ore ma eliberez de cotidian si ma uit spre cer!

Din cand in cand, in linistea sau nebunia zilei, Dumnezeu deschide cerurile, rupe monotonia cotidianului si ne arata inalturile… sau prapastia… pentru fiecare ce este pregatit sa priveasca!

Budapesta - Stanga si Dreapta!

2011-11-16T16:36:00.005+02:00

Am descoperit surprins cateva randuri pe care le-am scris prin 2007 in una din vizitele mele in Budapesta... Desi nu este printre primele mele orase favorite, locul acesta este atat de "puternic" incat in cele cateva ore/zile de vecinatate ma imprima cu spiritul lui profund, imperial...

Budapesta 2007

Buda si Pesta sunt despartite de Dunare. In stanga Buda in dreapta Pesta. In Buda, pe stanga... Bastionul pescarilor este plin de turisti cu camere foto care, de acolo, surprind superba perspectiva panoramica a partii celeilalte a orasului.

Imi beau ceaiul impreuna cu Concha din Madrid si cu Joris din Belgia flamanda in cafeneaua Miro din apropiere. J ne povesteste despre studiile lui din in Marea Britanie in timp ce schimba SMS-uri cu mama sa care iesise pentru prima oara din tara, in Portugalia. Concha este director international de programe in guvernul local din Madrid si a calatorit in toata lumea.
- Simte-te ca in Barcelona, unde vei fi peste cateva zile! Miro este din partile acelea.
I-am zis ca acesta este mesajul filmului "Babel": “Un copil din Maroc impusca o turista americanca cu o pusca oferita unui marocan de un japonez.”= Globalizare. Am zambit cu totii.

Pe pajistea din apropiere, manifestanti cu steaguri ale Ungariei si inca unul pe care nu il stiu se indreapta in liniste spre tribuna din mijlocul parcului. Pe o taraba, insigne vechi si cateva carti. Uneia ii deslusesc titlul pentru ca mi se parea ceva cunoscut: Erdely – Ardeal. Reusesc sa gasesc pe cineva vorbitor de engleza, o familie de varsta a doua, pareau intelectuali, de clasa mijlocie, si ii intreb ce se intampla aici.

- Manifestam impotriva comunismului!
- Ce comunism? In China?
- Nu, aici, avem un guvern comunist!
- Aha! si cine organizeaza mitingul?
- Fortele de dreapta!
- Orban?
- Yes! FIDESZ! You know them?
- Yes! And I know what the comunism means, I’m from Romania! have a nice day!

Mi s-a parut ca s-au schimbat putin la fata dar poate mi s-a parut, doar!

I-am prins din urma pe prietenii mei si le-am povestit despre ce este vorba.

- Dar comunismul si socialismul nu sunt acelasi lucru! imi spune Concha!
- Da! In Ungaria socialistii au facut reforma!
Stiam ca are simpatii socialiste, ii da mana in Spania, la noi asta inseamna blasfemie.

Unul dn podurile peste Dunare era plin cu oameni cu umbrele verzi, verdele acela inchis al Ungariei. - ---- Este un performance, ne explica o ziarista, un fotograf spaniol a organizat totul si fotografiaza din elicopter.
Am coborat si ne-am uitat la oamenii care isi stransesera intre timp umbrelele si ieseau acum de pe pod. Tineri si nu numai, relaxati, simpatici. La cativa pasi mai incolo, alti cativa tineri coborau cu skate-ul pe balustrada metalica a unor scari in uralele unei multimi de gura casca adunate ad hoc.

Adevarat spectacol! Am traversat podul spre Pesta si ne-am inceput plimbarea pe strazile orasului. Budapesta este imperiala! Cand mergi in Viena ai sentimentul ca toata arhitectura orasului respira maretia imperiului, totul este monumental, te apasa. Acelasi sentiment il ai si in Budapesta, la o scara mai mica, insa!

Fiecare cladire are o arhitectura, un stil fara sa iasa distonant din peisajul general!

Este reconfortant sa te plimbi fara griji pe strazi pentru ca fiecare casa are ceva de spus. Trebuie doar sa asculti!

Artisti, restaurante, terase, pliante cu programe culturale peste tot, arata ca Budapesta este un oras cultural si asta poti respira la tot pasul...

Societatea lui Procust

2011-11-14T12:47:00.005+02:00

Asta vara ii spuneam lui Liviu ca in ultima vreme am calatorit mult, am schimbat de la o zi la alta locuri si culturi diferite, am vorbit cu oameni deosebiti despre lucruri de cuprindere mare...

Eram atat de plin de experiente, de invataturi, simteam ca am un imens potential de a crea si impartasi...

Mi-a zis...
- Oamenii, prietenii, apropiatii nu iti vor ierta niciodata asta! Vor vrea sa fii exact acolo unde te stiu ei!

Cred ca experientele mari, care imbogatesc, trebuie impartasite altruist, curajos, cu riscul de a suna distonant si inconfortabil pentru cei din jur.

"Inceteaza sa mai pretinzi ca lumea iti datoreaza ceva. Lumea nu-ti datoreaza nimic. E aici dinaintea ta."

Mark Twain

Sfintii Generatiei Multitasking

2011-11-08T21:26:00.006+02:00

Il cinstim pe Sfantul Nectarie, aproape contemporanul nostru lumesc, plecat la Domnul la 8 noiembrie 1920.

" Trăind ca un înger în trup, şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui."

Pentru virtutile lui, Dumnezeu l-a aratat Sfant oamenilor. Apropierea lumeasca, in timp, tulbura mintea! Si bucura sufletul.

Ma gandesc si ma intreb daca Dumnezeu va ridica in cetele sfintilor contemporani noua si dintre tinerii Generatiei multitasking, cei cu conturi pe facebook, Twiter si purtatori de gadget-uri?

Contemporaneitatea si viata lumeasca a Sfantului Nectarie, pe care o putem citi in carte, o putem "vedea", ma incurajeaza sa sper ca da. Smerenia, postul, milostenia nu sunt incompatibile cu mediul virtual.

Tacerea? Cat de importanta este? Cred din ce in ce mai mult in puterea ei mantuitoare! Cat este de important sa fugim de zumzetul gandurilor omenesti?Linistea?

Sfantul Nectarie ne stie "mai de-aproape" si se roaga pentru noi, oamenii "moderni", din fata Tronului lui Dumnezeu!

" O, Preabunule Părinte, luminatorul Ortodocşilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stând în faţa Tronului lui Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru întoarcerea noastră spre înfierea harului. Căci neîncetat către Mântuitorul strigăm: Aliluia!"

Tacere

2011-11-08T19:14:00.001+02:00

Alunec o cuanta mai incolo...

Cu fiecare farama din mine

Si ma reasez

Mai la Dumnezeu cu o parere.

In spate, lucrurile raman la fel

Dar mute, fara sens…

Fara oglinda sufletului meu

Si goale de istorie.

Iluzia tacerii... pentru o clipa!

Doar ca sa va omor de sensuri

Inchipuite.

Am sa ma mai mut intre ogllinzi

De doua ori

Si gata…

Ma cautati in stele…

The Caledonia sau despre barbatii fara dedesubturi!

2011-11-05T14:56:00.003+02:00

De cativa ani buni, de cate ori merg in Budapesta fac tot posibilul sa trec prin The Caledonia, pub-ul scotian al prietenilor mei Zsuzsie si Pat.

The Caledonia este The Pub!!

De obicei imi iau un Belheaven Best si ma amestec printre ei, in majoritate scotieni sau prieteni de-ai lor.

Lucrurile sunt clare, toata lumea este deschisa, cu garda jos, vorbele sunt simple si directe ca berea lor fara "bubbles".

Am ajuns acolo in seri cu meciuri de rugbi (nu fotbal), cu band-uri cantand muzica scotiana, blues, muzica buna... sau am mers simplu, in seri in care oamenii vin ca sa fie impreuna, sa bea bere si sa povesteasca. Am baut si eu cu ei bere, am mancat "junk" food si am experimentat cu ei sentimentul de libertate interioara.

Scotia este locul, cultura, in care am reusit sa imi fac prieteni in cel mai simplu mod, uitandu-ne unii in ochii celorlalti, si vazand clar, pana in strafundul personalitatii si caracterului nostru uman.

Acelasi lucru mi s-a intamplat in Ungaria cu Zsolt si Sandor, prietenii pe care mi i-am facut cu cele mai putine cuvinte pe care le-am folosit vreodata.

O constructie de 10 ani in care nu am gresit niciodata unii fata de altii si in care am reusit sa fim principiali si corecti, sa oferim fara sa cerem nimic in schimb.

I-am intalnit pe acesti patru baieti imbracati in kilt-uri, veniti ca turisti scotieni in Budapesta. Am baut bere cu ei, whisky din pahare adevarate de whisky, am facut poze... I-am intrebat de ce in Budapesta fiind, ei sunt intr-un pub scotian?

- B'cose we 'r Scotish!! ... unul era profesor universitar, altul sofer...

Timp de doua ore am fost cei mai buni prieteni, am baut doua beri si 50g de whisky... restul am povestit.

Incet, incet, incet... am inceput sa ma satur de oameni frustrati, complicati, prosti, ipocriti, lipsiti de caracter... .

Mi-e dor de scotienii mei simplii dar inteligenti, integri, muncitori, iubitori de bere fara "bubbles" si de whisky fin...

Incerc sa evit oamenii "setati" gresit dar ei sunt mereu acolo unde esti si tu incercand sa isi strige prostia si rautatea frustrata...

Selectarea mediului, a oamenilor care te inconjoara nu este totdeauna o solutie.

Noncombatul meu atrage impostura...

- Guys, I want to ask you something, I don't now how to do...
- What?
- I also asked my Scottish friend Marcus but he never answered ...

... ne-am luat apoi cu pozele, ne-am invelit in steagul scotian, mi-au pus pe cap una din palariile lor scotiene... apoi unul dintre ei si-a adus aminte ca vroiam sa ii intreb ceva:
- You want to know something!
- I don't know how to say! I'm not enough drunk!
Toti ceilalti se uita curiosi la mine.
- ... aaa, that's it?! ... No! we don't wear, we don't!
si se intoarce cu spatele, isi ridica kilt-ul si imi arata fundul!
- Aaa that's the question! WE DON'T!!!
Si ceilalti trei se intorc si ei si isi ridica kilt-ul si isi arata fundul.
- English are furious about it!

Am inceput sa ma cam satur de romanasii cu chiloti Tanga pe sub ismene, caractere pocite de lacomie, frustrare, lene, foame si prostie!

Vreau sa fiu inconjurat doar de prietenii mei romani si scotieni, sa ne purtam ca brabatii adevarati, vorba sa fie vorba, vinul vin, fara apa si berea bere, fara "bubbles"!

Crize suprapuse!

2011-11-04T14:51:00.001+02:00

1. L ma asculta vorbind despre jocul lui Papandreou in Grecia, despre "indignarea' pe care K o transmite de la Bruxelles si bancurile aferente:

" - Care sunt cele mai bune bancuri europene?

- Statisticile guvernului grec!"

" Unul din marile avantaje ale crizei din grecia este ca astazi poti angaja foarte usor cu 500 EURO un grec sa faca ceea ce tu nu poti face din lipsa de timp:

Sa se trezeasca la ora 10,

Sa ia masa de la 12 la 14 timp in care sa bea 1 litru de vin

Sa isi faca siesta pana la 16.00

Sa ia cina la 19.00 cu alti doi litri de vin...

... lucruri pe care in mod normal nu ti le permiti din lipsa de timp, le poate face un grec pentru tine cu numai 500 de EURO!"

Ea imi raspunde ca parintele Paisie Aghioritul anunta de acum cativa ani ca Grecia va intra intr-un "razboi" in care vor fi implicate toate tarile mari... . Imi amintesc si ma trec fiorii.

2. Acum doua saptamani vorbeam cu M despre studiul Vaticanului privind necesitatea infiintarii unui guvern mondial. Imi spune ca lucrurile nu stau chiar asa si ca si la vatican sunt si curente socialiste si curente de dreapta... relativisme... dar ii simt ingrijorarea.

3. Imi aduc aminte de acum un an cand R era ingrijorat de politicile de urmarire a populatiei cu buletine cu tehnologie RFID, cu sistemul de acces prin amprentare pe care il au armenii la granita si de faptul ca acum 10 ani cand asista la conferintele ASCOR privind controlul populatiei toate astea i se pareau foarte indepartate.

Acum cateva saptamani M imi spune cum in consiliul scolii ea impreuna cu profesorii francezi au reusit sa opreasca implementarea unui sistem de acces controlat prin amprentare. Parintii delegati si ceilalti reprezentanti ai elevilor gaseau sistemul foarte "safe" respectiv "cool".

Nu mi se mai pare distractiv.

- Dumnezeu nu suspenda legile fizicii, spune parintele!

- Nu suspenda nici legile sociale sau economice...

Ioanid, "prieten" cu Hayek, imi spunea ca totul vine firesc intr-o succesiune de cicluri economice, Mugur spunea ca amploarea vine din suprapunerea pe o succesiune de cicluri mari...

Eu spun ca da, poate, ... dar nu sunt cam multe coincidente?

Inteligenta sociala

2011-10-27T10:43:00.000+03:00

Ursul se plimba prin padure nervos si incurcat, cu o hartie si un pix in mana.

- Ce ai acolo ursule? il intreaba lupul?

- O lista. Lista cu animalele din padure pe care trebuie sa le omor!

- Aaaoleu! N-oi fi si eu pe lista aia?!

- Stai sa ma uit... Ba da, uite, esti aici!

- Ursule, ursule, te rog sa nu ma omori acum! Lasa-ma sa mai rezolv doua trei probleme, sa imi mai vad sotia si copilasii si apoi vin sa ma omori.
Ursul il ingaduie, lupul isi termina socotelile, isi saruta sotia si copilasii, se intoarce la urs si acesta il omoara... sec!
La fel se intampla cu vulpea, bursucul, pelicanul...

Ursul se plimba prin padure nervos si incurcat, cu o hartie si un pix in mana.

- Ce ai acolo ursule? il intreaba iepurasul?

- O lista. Lista cu animalele din padure pe care trebuie sa le omor!

- Aaaoleu! N-oi fi si eu pe lista aia?!

- Stai sa ma uit... Ba da, uite, esti aici!

- Si nu poti sa ma stergi de pe lista? te rog frumos!

- Ba da!

Despre libertatea omului "urban"!

2011-10-26T13:23:00.005+03:00

Oamenii din oras sunt "plini".

Invaluti unii in altii si in propriile lor ganduri, agresati vizual, auditiv, olfactiv, ei sunt invadati in fiecare clipa de informatie straina si sintetica prin ochi, pe urechi, prin nari, pe gura, prin piele pana ajung plini, imbacsiti, suficienti, artificiali…

In masina le canta un radio, in casa un televizor, la birou un computer cu internet, presetari de ganduri si stari care sa ii fereasca de delictul libertatii.

Cand nu sunt masinile, in jurul lor sunt alti oameni “masina” sociala, anturajul, “mediul” care le seteaza la randu-le fericirile, tristetile, gandurile… “am mancat bataie cu 5-0” … “ sa iei lapte!” … “sa vezi cum mi-a vorbit la telefon!”…

Noaptea, luminle orasului ii impiedica sa vada cerul.

Din cand in cand cedeaza pe la incheieturi, dospesc sau se usuca, esueaza psihic, isteric, schizofrenic, depresiv, forme multiple si nebanuite pe vremea cand bunica mea spunea dezaprobatoare pentru oamenii nemunciti si inchipuiti ca au “boli domnesti”.

In tot timpul asta, soldati disciplinati in mars cadentat spre marginea prapastiei, ei ajung sa nu-si mai simta menirea, nu mai percep trecerea timpului, anilor, devin egocentrici si in cele din urma incep sa se creada nemuritori. Uita ca vor muri, desi in mod paradoxal fiecare mica durere ii sperie “de moarte”.

Atunci cand Dumnezeu le ingaduie situatii extreme, boala, durere, moarte, saracie ei devin nelamuriti, ingroziti, dezorientati… in afara sau inauntrul bisericii.

Experientele extreme reseteaza fundamental omul "plin" modern. Cu conditia acceptarii si asumarii lor.

Viata la oras nu este o mucenicie pentru ca nu este asumata ca atare.

“Orasul” ne atrage pe toti, fiinite sociale in cautare de caldura si lumina civilizatiei semenilor si apoi ne arde.

Despre lidership. Trei idei.

2011-10-25T21:14:00.004+03:00

1. Experimentarea de situatii, culturi, medii diverse desavarseste cultura unui lider inspirational!

Oamenii cu pretentii de anvergura si viziune trebuie sa faca acest exercitiu periodic. Incerc sa regandesc si sa valorizez oportunitatea pe care o am de a fi in contact permanent si viu cu diferite seturi de valori si obiceiuri umane.

Oamenii expusi culturilor inchise cresc limitat, abandonati in confort facil sau renuntare. Daca acea cultura este gresit setata ei cresc stramb sau, in extrema cealalta, "eroi", daca reusesc sa infrunte "sistemul", sa il paraseasca prin ambitie, efort si conjuncturi favorabile. Sau sfinti, cu ajutorul lui Dumnezeu, daca reusesc sa transceada, sa se ridice deasupra limitarilor!

Un lider autentic trebuie sa calatoreasca, sa "experimenteze", sa se puna in acord cu diferite culturi, sa intalneasca si sa discute cu oameni din altfel de societati, medii, "obisnuinte"...

2. Niciun lider nu te poate duce acolo unde el nu a fost niciodata!

Buna gestionarea a situatiilor complexe, care presupun maretie sau intelepciune, pozitionarea neconflictuala in relatii umane delicate, smerenia in succes si rabdarea in durere sau incercare sunt atribute ale unui lider care nu pot fi dobandite decat printr-o bogata experienta de viata.

Vad multi "carlani" tineri care descopera cat sunt de capabili, valorosi, buni manageri, vizionari si care cred ca de aici in sus au indreptatirea sa vorbeasca si au pretentia de a fi ascultati.

2% dintre ei "scapa" mai departe, daca Dumnezeu ii "repozitioneaza" sau daca se insotesc in drumul lor de echilibru si castiga in cumintenie si intelepciune... in timp.

Pentru restul... iluzie sau inselare de moment, ridicare spre doborare de sus.

Liderul are nevoie de experiente personale dincolo de lecturi sau impresii.

3. Maretia unui conducator este data de numarul si calitatea liderilor tineri care cresc pe langa el.

Masura lui este data de atragerea si contributia la dezvoltarea altor lideri.

Liderii mari (foarte rari) sunt inegalabili, chiar daca lasa scoala in urma lor.

Toti ceilalti pot inspira alti lideri dintre care unii se vor ridica si ii vor depasi. Acestia cativa, la randul lor, pot deveni sursa de progres si de dezvoltare pentru cel care le-a fost lider. Pot fi ei aceia care ii vor deschide perspective, oportunitati noi, provocari la care el nu a avut acces sau care presupun un nivel nou de "energie" pe care el nu il mai are.

Pentru aceasta este nevoie de asumarea investitiei in dezvoltarea "elevului" spre atingerea potentialului care poate fi mai mare decat cel al "profesorului" si intelegerea corecta a momentului in care "inversiunea" se produce.

Conditia primara pentru aceasta dezvoltare este ca tinerii lideri, pe langa potential, sa fie innobilati cu caractere si personalitati puternice.

Altfel, nu vor deveni lideri ci doar "oameni de succes" ... si un succes efemer!

Get a life! ;)

2011-10-22T17:03:00.000+03:00

Am descoperit ca "virtualizarea" relatiilor si tipul de comunicare intre "indivizi" specifice comunitatilor sociale on line nu imi sunt potrivite.

Acest lucru s-ar putea spune in multe feluri: "time-consuming", un anumit tip de violenta verbala si o usoara nota de superficial, de artificial specifice mediului virtual, poate doar incapacitatea sau comoditatea mea de a gestiona multe relatii, de multitasking, un usor exibitionism inerent slabiciunii umane pe care vreau sa il evit sau poate doar o oboseala de moment a mea...

Sunt convins ca pentru multi dintre voi lucrurile acestea nu exista sau sunt mult mai simple...

Important este ca am hotarat sa sterg contul meu de facebook. Cel putin o vreme.

Pana una alta, ne putem gasi pe blogul meu, pe e-mail, sau in "viatzo-sfera", la birou, pe strada, la un pahar de vin...

Acum cativa ani am renuntat la televizor, si nu regret.

Acum imi sterg contul facebook.

Poate ca atunci cand o sa renunt la toate viciile am sa sfarsesc ca magarul lui Nastratin Hogea care, tocmai cand fusese invatat sa nu mai manance a murit.

Despre sculptura in oameni!

2011-10-16T21:30:00.001+03:00

Oamenii traiesc cateodata ca sa aiba de ce muri!

As muri putin din mine ca sa stau printre "oamenii care traiesc ca sa moara" si nu au curaj sa moara putin ca sa traiasca curat.

Sculptura in oameni as face... sa dau cu dalta sa sara aschie de suflet mort sa ramana ce e viu si curat.

Cateodata...

Altadata... ma uit in oameni ca sa invat, sa ma incarc, sa ma bucur, sa impartasesc... sa vorbesc si sa ascult...

As face scoala de oameni! Sa invatam sa fim vii unii de la altii, fara minciuna, fara amagire, fara comoditate...

Maine plec la Budapesta. A nu stiu cata oara. A nu stiu cata oara voi schimba paradigma umana, plec dintr-o realitate sociala si aterizez brutal in alta. Alta tipologie umana, alta problematica, alt tip de relatie, de vorbire... Asta ma tine viu!

In mai putin de un an... Edinburgh, Helsinki, Bratislava, Belgrad, Sofia,Tesalonik, Budapesta, Arad, Timisoara, Sevilla, Cordoba, Gibraltar, Strasburg... ametitor, schimbare de planuri la limita schizofreniei, flasuri de realitati, sar dintr-o fereastra culturala in alta, diferente care ma hranesc, ma nuanteaza dar ma si obosesc din ce in ce mai mult...

Asa ca m-as opri o vreme, as muri putin din mine, ca sa stau printre oamenii din cultura mea, sa facem impreuna scoala de caractere, de adevar, de Oameni, sa dam cu dalta ca sa sara aschii de suflet mort si sa ramana ce e viu si adevarat in noi!

Despre vin, "pulime" si responsabilitate sociala! III. Despre populis

2011-10-12T18:22:00.016+03:00

III.

A treia zi ma abandoneaaza Lavinia intr-o gara de pe drum ca sa imi iau trenul spre intalnirea cu o multime de traineri care se vor lansa in educarea poporului.

A inceput toamna, e frig, ploua marunt.
La intrarea in gara, cateva chioscuri cu pungi colorate cu mancare chimica, doua chioscuri de ziare inchise amandoua si unul cu covrigi in care statea in geam o femeie platita cu cateva sute de lei.
Pe peron – "pulime"!

- E patrusute cinzeci de mii!! Patrusutecinzeci de mii biletul, mama, iti dai seama! Si ea ca nu si nu! Alo... Nu o las singura in gara, cum sa plec asa… Stau cu ea pana la personalul de sapte, e mai ieftin (era unu).

Intru sa imi iau ceva de mancare dintr-un chiosc de pe peron si gasesc niste lactate si o banana… .
O rog apoi pe vanzatoare sa mai stau putin inauntru pana vine trenul si imi ingaduie. Mergea si un televizor sus pe o tejghea.

- Sa vezi cum e, e cald, e pufos!

Doi copii murdari si inghetati intrasera ca sa isi ia un sandvici unul dintre ei. Primul mai mancase alta data, stia cum este. Acum il adusese pe celalalt care acum avea banii, trei lei cincizeci, ca sa isi ia doar el.

- Dati-i si lui doamna unul, il platesc eu!
- Stai ca uite iti ia si tie nenea unul, il tine vanzatoarea sa nu plece.

Intoarce niste ochi mari si nedumeriti la mine si asteapta apoi fara sa clipeasca sa ii iasa si lui de la microunde sandviciul aburind cu sunca si cascaval.

- Dati-i si lui banii inapoi ca le platesc pe amandoua, imi dau eu in ultimul moment seama de ce nedreptate era cat pe aci sa fac.

Dispar amandoi pe peron cu cativa caini latrand dupa ei iar eu ma amestec printre oamenii comuni care circula cu trenul.

In gara in Predeal ridic privirea din laptop si vad pe geam zapada de o palma, prima de anul acesta, alba, rece si neasteptata ca moartea… Se asterne incet si tacut peste toti si toate deopotriva.

Despre vin, "pulime" si responsabilitate sociala! II. Despre responsabilitate sociala

2011-10-11T18:14:00.006+03:00

II.

A doua zi Lavinia imi atragea atentia ca am stat de vorba cu Luca mai mult de o ora. O alta doamna bogata care se retragea spre casa ne aruncase o privire din usa…

- Tot aici sunteti?

Fascinat fiind de inteligenta si cuprinderea lui, il provocasem la discutie si povesteam acum amandoi despre proiectele similare pe care le avusesem fiecare in tara lui, despre scurta mea experienta politica si miscarea de dreapta pe care el o initiase impreuna cu prietenii lui inainte sa apara Fortza Italia, apoi despre vin, bucatarie italiana, si, in cele din urma, despre ce am facut in ultimii ani in Romania, fiecare la randul nostru.

- Lumea-i mica, fantastic!

- Extraordinar, raspund!

Eu faceam programe educationale pentru tineri intr-o comunitate marcata de prezenta unui gigant industrial cu mii de angajati al carui manager general fusese el.

- Perfect, fii atent, de mult vroiam sa aflu ceva, am sa te intreb direct, sa nu te superi, te rog!

- Te rog!

- Totdeauna m-am intrebat de ce compania voastra nu se vede deloc in viata comunitatii. Au fost zilele orasului, voi nu erati acolo in niciun fel. Nu investit in educatie, biserici, scoli, cazuri sociale, nimic! Nu aveti niciun interes sa dezvoltati comunitatea…

- Raspunsul scurt este ca acesta este motivul pentru care am plecat de acolo. Raspunsul lung… Tot timpul am incercat sa le modific perceptia ca Romania este doar o destinatie pentru forta de munca ieftina…

Si imi povesteste apoi despre programele lui de responsabilizare si fidelizare a oamenilor cu care lucrase, despre atragerea si cultivarea de inteligente din comunitate, bursele pe care le dadea in fiecare an si apoi despre sistemul pe care il construise de redirectionare a banilor care nu mergeu la bonificatii atunci cand nu erau performante in productie catre rezolvarea de cazuri sociale, cele mai multe legate de boli si operatii grele.

- Nu sunt un socialist, din contra, dar este singurul mod prin care poti sa iti asiguri dezvoltare pe termen lung in acord cu comunitatea.

Si admiratia mea pentru el creste din nou.

Despre vin, "pulime" si responsabilitate sociala! I. Despre vin!

2011-10-10T14:16:00.002+03:00

- In Serbia am mers mai multi prieteni la un concert Eric Clapton. Bun concertul. Dar ce probleme am putut avea cu politia sarba din cauza ca am parcat masina intr-un loc nepermis… nu pot sa spun. Si erau acolo numai oameni cu bani, nu oricum… milionari in euro… nu pulime…

Vorbisem cu dumneaei toata seara despre vinuri si despre enoteca pe care o avea impreuna cu sotul si un alt prieten, surprinsi placut fiind – doamna de pasiunea mea pentru vin si eu, pulime fiind, ca nimerisem absolut din intamplare intr-un anturaj asa elevat.

- Noi am venit aici sa ne distram, stiti… sotul meu a stat paralizat un an…

Sotul, distins, senioral, il intreb despre cupajul de Feteasca neagra cu Cabernet din seara aceea si indraznesc sa il compar cu Cuve Charlote de la Serve.

- E cel mai bun vin al lor. Francezul, a murit saracul, acum un an. Cancer. Vinul pe care il bem acum il bate, e mai bun!

Discut apoi cu proprietarul podgoriei si imi promite ca ma ajuta sa iau un portaltoi bun pentru cadarca mea de Minis.

Pentru cateva clipe ma gandesc la calugarii din Munte care acum ies de la vecernie si intra la masa de seara.

Despre legaturile lumesti si cele de dincolo de lume (final)

2011-10-08T14:23:00.001+03:00

Eu stateam in bucuria si minunea CLIPEI, pe cand ei, calugarii, renunta la ea pentru a-si asterne nemurirea.
Incurajat, l-am intrebat si despre cealalta parte a framantarilor mele.
Mi-a vorbit, mutand incet atentia in alta parte, ca si Batranul.

- Nu mi-ati raspuns, Parinte! Plec nelamurit din Munte.
- La ce? Intreaba-ma!
- Mantuirea este posibila doar prin cruce, prin suferinta?
- Uite cum e, SUFERINTA o ingaduie Dumnezeu celor care isi curata sufletul; de pacate din ce in ce mai profund!
Ca sa ii poata ajuta pe cei din neamul lor!
- Suferinta si rugaciunea noastra ii pot ridica din iad si pe cei de dinaintea noastra!
- DA!
- Pana la cate generatii?
- (zambeste) O MIE! Si inca patru generatii dupa noi! Ingaduie Dumnezeu suferinta noastra si atunci cand stie ca putem duce crucea si pentru cei care au murit in pacat din neamul nostru si acum asteapta.

Inaltarea si zidirea mea ca OM se fac in legatura cu alti oameni.
Mantuirea este individuala dar nu suntem datori numai cu mantuirea noastra.
In toata zidirea aceasta de om si de neam, Dumenezeu ne-a ingaduit clipe de Rai - micile bucurii lumesti!

Despre legaturile lumesti si cele de dincolo de lume ( III )

2011-10-07T09:26:00.002+03:00

Seara ma aflam iarasi in preajma Batranului; isi facuse plimbarea de seara si acum se asezase pe treptele bisericii.
Il intrebase Ovidiu cand ne spovedeste iar el il invitase sa stea langa el si sa povesteasca.
Am intrerupt cateheza cu Paulo care se pregatea pentru botezul de a doua zi si m-am apropiat si eu de ei.
- Mantuirea trece prin cruce, Parinte?
Mi-a raspuns din nou, cu rabdare, aratandu-mi, de fapt, ca nu acolo trebuie sa caut.

L-am gasit pe Ovidiu mai apoi, noaptea, vorbind in curtea manastirii cu un calugar mai tanar venit din tara in pelerinaj.
Il lamurise pe Ovidiu despre pilda bogatului; asta era grija lui de om care isi petrece mai tot timpul cu moara lui, construind, facand afaceri si dand de lucru altor oameni.
I-am povestit si eu de indrazneala mea de a-i vorbi Batranului despre bucuria de a trai pe care o am in aproape fiecare clipa si de si multumirea si slava pe care i le dau lui Dumnezeu pentru darul de a de a fi om.

- Trebuie sa intelegi ca noi, calugarii, nu avem bucuriile tale! Ne vedem numai unii pe altii mai toata vremea. Zice unul ceva mai acatarii catre tine si tu te intorci si pleci ca zici ca fugi de ispitele lumesti. ( "- Calugarii nu au virtuti sociale!" spunea zambind un episcop in predica de la liturghia de a doua zi.)
Tu ai copii, sotie, prieteni - bucuriile lumesti!

Eu stateam in bucuria si minunea CLIPEI, pe cand ei, calugarii, renunta la ea pentru a-si asterne nemurirea...

Despre barbati!

2011-10-06T09:34:00.007+03:00

- De ce amanati sa faceti un copil, de ce nu aveti curaj?

- Niciodata nu m-am gandit ca o sa trec de 26 de ani fara sa am sot si copil! ( i se umezesc ochii. Are deja 35.)

- Ce s-a intamplat?

- Toti barbatii imi spun ca sunt prea serioasa, prea ... . Le e teama de responsabilitati!

Drama multor femei. Scoase din rosturi de civilizatia moderna, ispita carierei, lipsa balansului dintre viata si munca, nevoia de a face in viata lor ceea ce altadata in societatea traditionala facea barbatul... .

Sau pur si simplu din cauza barbatilor.

Foarte multi, din ce in ce mai multi barbati imaturi, inabili sau neinteresati sa se maturizeze. Care refuza sa isi asume responsabilitati. Care stau cu mamele lor pana la 35 de ani sau care merg "acasa" doar sa manance si sa isi duca hainele la spalat.

In timpul asta o mutatie groaznica transforma femeile in vanatori si pe barbati in adolescenti tarzii pana dupa 30 de ani.

Ieri am stat de vorba cu doi fosti colegi de facultate.

Hector: sotie, 4 copii, primul la putin peste 20 de ani ai lui, cel mai mic baiat de varsta celui de-al doilea copil al meu, casa, afacere solida ( peste 100 de angajati ), minte limpede, duhovnic, biserica, un om puternic, asezat.

Marius: sotie, 3 copii, multe afaceri, cu valori personale clare ( capitalism, democratie, libertate, morala crestina), dedicat celor din jurul lui, prieteni, parteneri, societate.

Pentru o clipa imi fusese rusine pentru barbatii din ziua de azi care ingroasa fenomenul "guyland".

Apoi mi-am adus aminte de barbatii adevarati din jurul meu: Hector, Marius, Eugen, Marius, Alexandru, Valeriu, Dan, Iulian, Liviu, Ovidiu, Antonie, Romeo...

Despre legaturile lumesti si cele de dincolo de lume ( II )

2011-10-05T21:50:00.000+03:00

Eu venisem pe Munte cu gandul sa aflu raspuns la un lucru care ma framanta de catva timp...

Ne spune Batranul:
- Trupul este o sluga buna si un rau stapan! Peste 100 de ani niciunul dintre noi nu va mai fi pe pamant! Cu toate astea cheltuim atata timp in fiecare zi pentru ... bunastarea trupului, adunam pentru urmatorii... 40 de ani iar pentru suflet, pentru vesnicie, petrecem atat de putin timp, stam atat de putin in rugaciune...
- Parinte, dar eu ma bucur de lumea aceasta pentru ca e facuta de Dumnezeu! Am bucurii de la copiii mei, ma bucur de discutia aceasta, multumesc lui Dumnezeu pentru razele astea de soare... E un lucru rau asta?
- Nu! Daca toate acestea sunt cu chibzuinta!
- Si cum ajungem la buna chibzuinta?
- Daca ajungem sa il avem pe Dumnezeu cu noi!
- Parinte, fratele meu a murit de cancer. Trag nadejde ca felul in care si-a purtat durerea si nadejdea lui permanenta in Maica Domnului, in Sfinti si in Dumnezeu insusi l-au mantuit.
Vad din ce in ce mai multi oameni in jurul meu care trec prin suferinta asta.
Mucenicii, Parinte, ca sa il vada pe Dumnezeu au trecut prin martiriu.
Mantuirea celor credinciosi trece prin cruce?
Sa ne asteptam la dureresi la chin?
- NU-I ASA!

Apoi mi-a raspuns... si nu mi-a raspuns.
A mutat din nou accentul pe actul mantuirii si pe efemerul vietii.

Intelesesem ca bucuria vietii este ingaduita cu cumpatare, in Dumnezeu si atat cat nu il face pe trup stapan peste suflet.
Despre rostul suferintei, insa....

Seara ma aflam iarasi in preajma Batranului, alaturi de altii, dupa ce isi facuse plimbarea de seara, se asezase pe treptele bisericii si incepuse sa povesteasca...

Despre legaturile lumesti si cele de dincolo de lume ( I )

2011-10-04T18:19:00.001+03:00

Dumnezeu a randuit sa merg in Sfantul Munte pentru botezul lui Paulo, Pavel mai apoi. Ca in vremea primilor crestini! L-au scufundat parintii in mare, intr-un golfulet in jos de Manastire.

INTENS!

Il tineam de mana. Alti cativa oameni pe stanci. Parintii - intre noi si mare, intre noi si Dumnezeu.

Inainte sa inceapa botezul l-am tras intr-o parte si i-am zis ca, in chip nevazut, se va crea o legatura intre noi in viata si dincolo de viata. Nu ceruseram si nici nu eram pregatiti sa primim aceasta niciunul dintre noi. Era doar socoteala lui Dumnezeu. De acum incolo ne vom ruga unul pentru altul. Pana atunci, daca ne vazusem o data sau de doua ori intamplator...

In drumul de intoarcere spre casa i-am povestit despre copiii mei, despre celalalt Pavel, primul, fiul meu, iar el mi-a spus despre viata lui, copilaria, cum a ajuns in Romania si ce facuse aici.

Locuinta lui din Arezzo era o casa veche, bantuita de sufletul unei femei care locuise si ea si murise apoi acolo. O vazuse si ii auzise pasii nopti de-a randul.
- Ce inseamna asta?
I-am spus ca nu stiu, pentru astfel de lucruri trebuie sa isi intrebe duhovnicul de acum incolo. Apoi i-am povestit de intalnirea mea si a lui Ovidiu cu un om caruia, pentru pacatele lui, ii randuise Dumnezeu sa il vada pe dracul. L-am sfatuit sa vorbeasca cu omul acela.

In casa aceea avusese loc legatura lui cu un suflet de dincolo de lume; ai lui nu l-au crezut pana cand a trebuit sa plece la armata; atunci au inceput si ceilalti ai case sa aibe acelasi gen de intalniri.
- Mama a spus ca au fost pacate multe in casa aceea.
Au chemat un preot si dupa mai mult timp lucrurile s-au linistit.

Eu venisem pe Munte cu gandul sa aflu raspuns la un lucru care ma framanta de catva timp...

Despre atitudinea civica

2011-09-29T20:07:00.002+03:00

Am discutat candva cu Adi, un om dinamic si creativ care se lupta cu un intreg sistem imobil si corupt. Facea un festival de arta pentru care cauta bani - interese si oameni fara initiatva peste tot...

In paralel, era uimit de lipsa de reactie a oamenilor in fata abuzurilor. La vremea aceea - legea cu inregistrarea e-mailurilor si telefoanelor (acum a uitat toata lumea de ea), cipul cu informatii pe id (ca forma de track record), militienii care schimbau ministri etc.

- Unde este societatea civila?
- Tu esti societatea civila! raspund eu. Tu trebuie sa iei atitudine!
- Da, dar imi mai da mie ... bani pentru festival?
- Nu!
- Asta e...
- E un principiu sovietic: sa ii dai sa manance nici cat sa moara dar nici cat sa traiasca pentru ca apoi il apuca atitudinea...

Ma infasor in oameni

2011-09-23T03:48:00.004+03:00

Ma infasor in oameni. Sute. Mii. Oameni care la randul lor sunt infasurati in alte mii de oameni.
Oameni de calitate. De diferite calitati.

Multa vreme am judecat oamenii. Am fost "evaluativ" cum zice Oana. Mi-a fost inradacinata increderea in calitatile mele confirmate de competitiile in care "ma incerca" sistemul. Ecuatia era simpla: Primele pozitii de pe lista de concurs aveau locuri mai bune in sala de "concert social".

Cum judeca poporul?
"- Tovarasul Ionescu este un tovaras deosebit: are doua facultati, doctorat... Ce daca e nefericit si sociopat?"

Acum incerc sa ii vad oameni ca pe cei facuti de Dumnezeu asemeni lui. Si aceasta ma pozitioneaza diferit fata de ei. "Neevaluativ". Mai atent, in observare, ascultand, privind, incercand sa inteleg.

Si Oamenii apreciaza asta. Au nevoie de o astfel de atitudine, asa o abordare.

Si atunci iincep sa te "infasoare". Cu problemele lor. Cu bucuriile. Frustrarile, stangaciile, entuziasmul, blazarea, renuntarile, iubirile, esecurile, divorturile, zilele de nastere, rautatile, generozitatile... Si toate sunt "unice"!

In ultima vreme am fost nevoit sa EVALUEZ traineri. Am vazut o multime de minisesiuni de comunicare. "- Vom vorbi despre barierele de comunicare! Ia sa vedem, dati-mi exemple de astfel de bariere in comunicarea cotidiana!". Inainte alti trei candidati facusera acelasi lucru. Aceleasi idei, tehnici, exercitii menite sa ii faca pe oameni sa se "auda" mai bine intre ei. Sa se inconjoare unii de altii.

Invelit in oameni si problematica lor, pendulez intre doua stari.

Cand ma ridic deasupra "zilei" ca sa ma pot lega dincolo de fire, sa ascult cerul, iarba, ingerii, tanguirile iadului, timpul, netimpul...

Cand plonjez in fire, cea umana, si ma umplu de ea, de frumusetile si sensibilitatile ei, de nuantele, umbrele si stralucirile ei...

Cand nu sunt atent, insa, ma infasor in oameni. Si ei se agata de mine. Si imi imprumuta neputintele si ratacirile lor.
Si atunci imi aduc aminte de ce spunea Parintele:
- Pamantul nu este Raiul. Nu ar fi avut niciun rost ca Dumnezeu sa mai faca inca unul.

In ziua de Nasterea Maicii Domnului

2011-09-08T23:51:00.000+03:00

"Maica Domnului este cel mai frumos dar facut de omenire lui Dumnezeu"

(Preot - Predica la Liturghia din Ziua Nasterii Maicii Domnului)

Albastru. Verde - albastru

2011-09-01T23:36:00.001+03:00

Intre Galitia si Galicea

2011-09-01T10:46:00.003+03:00

Dupa amiaza trecuta am explorat cu Ana din Madrid similaritatile dintre romana si galiciana, dialectul portughez al limbii mamei ei. Era fascinata de faptul ca sarbii, polonezii, cehii, slovacii, ucrainienii, rusii se pot intelege intre ei vorbind fiecare in limba lui pe cand la mijloc, intre slavi, se afla o lume cu o limba latina, atat de similara cu a ei.

Asistase pana atunci la lectia de istorie romano-sarba dintre mine si Milos si intelesese cum sarba si croata sunt aceeasi limba asa cum catalana si valenciana tot una sunt, cum Ceausescu se temea de rusi si unguri si Tito de italieni si albanezi .

- Bunicul meu mi-a spus ca singurii care nu ne-au tradat niciodata au fost romanii! (Milos)

Ana cunoaste bine lumea latina a Americii de Sud, stie bine realitatile din lumea araba a nordului Africii, are studii politice si lucreaza in afaceri internationale.

La plecare ii arat discret buletinul meu unde la locul de nastere e trecut Galicea Mare. Este absolut fascinata. Ma nascusem intr-o alta Galicia, chiar mai mare.

- Now is sure that you have to visit the smaller brother!

Ma despart de prietenii mei dupa ce Milos ma invita sa petrec o saptamana cu el in Bali, Ana ma invita sa vad Galicia si amandoi ma roaga sa organizez o intalnire in Delta pentru toti. Eu ma gandesc cum sa fac sa mai ajung in Galicea mea.

Dincolo de realitatile obiective si determinarile istoriei, relatiile dintre tari au in spate puternice legaturi subiective intre oameni din culturile respective.

Despre vorbire si comunicare

2011-08-31T02:49:00.002+03:00

Am intrebat-o pe Dina cum se manifesta diferenta de cultura intre ea si prietenul ei "european" care isi parasise de cativa ani tara ca sa traiasca impreuna cu ea. Mi-a raspuns ca principala problema este ca tocmai au descoperit, dupa ani de convietuire, ca au intelesuri diferite asupra lucrurilor exprimate.
- Cum adica?
- Pur si simplu, se intampla sa avem discutii, dispute indelungate asupra unui subiect si, la sfarsit, descoparim ca, de fapt, vorbim despre lucruri diferite, nu ne intelegem pentru ca fiecare vorbeste despre intelesurile si adevarurile lui.

De ani buni lucrez si comunic, negociez si construiesc cu oameni din tari, culturi, medii si limbi diferite.

Rigoarea exercitiului de reprezentare neconflictuala a diferitelor interese si, in acelasi timp, de constructie a unei identitati comune cu dimensiune multinationala a creat un mediu intern favorabil unei comunicari eficiente, si luarii de decizii general acceptate.

Efortul de a construi intelesuri comune si de a cadea de a cord asupra unei simple definitii a binelui este enorm si consumator de mari energii.

Se intampla sa simt adesea nefirescul unei asocierii conjuncturale, dincolo de naturalul lasat de Dumnezeu, incapabile sa integreze culturile locale ale fiecaruia si sa genereze o meta-cultura, cu obiceiuri, norme, intelesuri noi dar in comunicare si acord cu cele din tarile din care venim.

In acelasi timp, spectacolul civilizatiilor, asa cum se oglindesc ele in oamenii care le reprezinta, este fascinant.

Este o simfonie magnifica realizata cu instrumente care nu au fost facute neaparat pentru a canta impreuna si care, fiecare dintre ele, are modul propriu de a citi si interpreta partitura.

Nordicii suna incet, lent, aparent egal dar cu tonuri puternice si sigure, constante, in "negociere" continua si in armonie cu mediul general, ibericii se aud pasional, usor superficial, in cautarea si afirmarea locului in orchestra dar incapabili de a duce singuri o bucata din opera, austriecii, nemtii cu tendinta de a face muzica, daca tot platesc, est-europenii creativi dar uneori inconstanti, toate acestea, dincolo de stereotipuri si preconceptii.

Discut cu prietenii mei din alte "lumi", le observ evolutiile, le ascult problemele, le descopar fete si intelesuri noi, le aflu obiceiurile, ma uimesc de stralucirile si luminile pe care le arunca din unghiuri si fatete nebanuite, invat sa lucrez doar cu reprezentari ale lor si, in final, recunosc ca lumile si adevarurile noastre sunt altele pentru fiecare dintre noi.

Ma intorc cu gandul la oamenii de acasa; sunt mult mai aproape de sufletul meu dar vad cum acest exercitiu intelectual al slalomului printre limbi si civilizatii diverse imi releva, in mod paradoxal, cat de diferiti suntem, de fapt, si noi cei de acelasi neam.

Dorota imi spunea deunazi ca abia acum si-a dat seama de ce vrea sa faca cu adevarat cu viata ei, pentru ea, ca asta reclama libertate si timp personal si ca spera sa fie inteleasa cum trebuie de catre sotul ei. Desi aparent un lucru minor, am petrecut timp important incercand sa ii inteleg resorturile si nevoile, cum s-a putut dezvolta toata constructia ei, unde aparuse nevoia de evolutie, de altceva, unde se facuse ruptura de obiectivele si sensurile "de familie", de unde incepand nu mai avea acea comunicare totala pe care o avusese pana atunci cu partenerul ei.

Am inteles doar ca "relatia" cere timp, ascultare, atentie, empatie, este supusa subiectivului uman si ca nu poate dainui in timp fara contributii personale majore precum sacrificiu, daruire, iubire sau renuntare la sine.

Sunt binecuvantati cei ce pot sa faca asta cu oamenii de langa ei, sunt daruiti de Dumnezeu si rari cei ce pot face asta cu toata lumea.

La multe din "dezamagirile" mele lumesti duhovnicul meu imi raspundea:
- Asta pentru ca va puneti prea mult nadejdea in oameni!
Abia tarziu am inteles ca aceasta nu inseamna decat ca abia atunci il putem intelege, accepta si iubi pe omul de langa noi cand vom intelege si accepta slabiciunea si imperfectiunea firii umane.

Comunicarea si legatura perfecta dintre oamenii nu poate fi refacuta decat prin revenirea noastra in reperele originare.

Intre Pelerinul Rus si Larry Watts

2011-08-20T02:08:00.007+03:00

(in Losinj...)

Citesc doua carti in acelasi timp, cu pasiune, cu furie.

Prima, o frumoasa marturie nesemnata despre sufletul slav in esenta lui ortodoxa, o legatura cu Dumnezeu peste istorie, peste vremuri...

A doua...

Marx, Engels, Lenin, Trotsky, Hrusciov, tot atatea nume de oameni care au urat Romania, care, pe rand ii considerau pe romani o populatie fara istorie, contrarevolutionari care trebuie sa dispara din istorie, nemernici, curve, mamaligari...

In tot acest timp, ireprosabila prietenie maghiara cu sovietele a reusit sa transceada inclusiv contra-aliantele istorice de moment...

Imi aduc aminte de figura consternata a unui prieten roman dupa o vizita la sediul NATO din Bruxelles, cand a auzit pe strada, in oras, doi francofoni intrebandu-se despre limba pe care o vorbea grupul de oameni (romani) pe langa care tocmai treceu:

- Probabil ca sunt "populatii" din rasarit...

"Fereste-ma Doamne de prieteni", cartea lui L. Watts, trebuie citita cu atentie si discernamant, dar trebuie citita! De catre poporul roman!

P.S. Salutari din Veli Losinj!

Despre caldura tineretii

2011-08-10T22:36:00.001+03:00

Am atata caldura
incat as topi
o piatra.

Sa ne plimbam desculti
cu talpile ude
de piatra.

Am piatra framantata in palme.
Sa iti fac un creier?
Sau o inima?

Vezi? Din trei cuvinte
ti-am facut o lume
de piatra -
- fara vise.
Visele ti le construiesti tu
Din flori,
aripi de pasare
si foc.

Am atata caldura
incat as topi
un vis.

27 aprilie 1994

Despre noncombat!

2011-07-28T21:50:00.004+03:00

Anul acesta mi-am propus sa nu lupt.
Doar incasez, platesc facturi, renunt, rabd, astept, aman, cedez.
Dar nu lupt, nu ma bat, nu atac, nu lovesc, nu dau la o parte, nu judec, nu pedepsesc. Incerc!
Privesc, empatizez, contemplu, admir, ma bucur, sufar, sper.
Si asta imi da liniste.

Despre aniversare/comemorare!

2011-07-21T17:39:00.000+03:00

M-a intrebat Maria, fiica mea cea mare, ce ma leaga asa mult de Marius?

- Este un om care ... stii... e foarte corect, de fapt, ajuta oameni... .

M-am gandit ce il face special si ce face deosebit tipul de atentie pe care i-o acord:
- Este un om in care am incredere, care are incredere in mine si de care sunt convins ca ar sari la nevoie! Este omul care ofera fara sa ceara ceva in schimb! Nu imi permit sa il dezamagesc!

Ieri a fost ziua Sfantului Ilie, in 20 ale fiecarui iulie.

In seara zilei dinainte i-am citit acatistul in fata icoanei din camera mea. Este cel dintai protector al meu pentru ca in ziua lui m-am nascut. De acum va fi si ziua in care a fost ingropat Parintele Arsenie Papcioc.

Protectia Sfantului este neconditionata, la fel cu a familiei in care m-am nascut.

Ce imi face mie viata bogata sunt oamenii pe care am reusit sa ii am alaturi neconditionat.

Cei care pot pot face lucruri fara sa astepte ceva in schimb, care au atasament neconditionat, cei carora, la randul meu, le-am dat fara sa astept plata, cei care imi multumesc si le multumesc fara cuvinte, cei pe care i-am iertat sau m-au iertat cand am gresit, cei pentru care ma rog si se roaga pentru mine, cu care sunt impreuna chiar si atunci cand nu suntem aproape, cei cu care sunt alaturi in bucurie si in durere, cei carora le-am botezat sau aniversat copii dar si cei pentru ai caror copii m-am rugat la capul patului din spital sau la mormant.

Am alaturi prieteni, fini, veri, copii, colegi, apropiati, oameni pentru care ma rog la Dumnezeu sa pot sa le daruiesc, sa impartasesc, sa ma bucur si sa ma rog cu ei toata viata.

Aceasta este constructia mea, cu oameni, n-as schimba-o pe nimic! Sunt oamenii cu care am nadejdea sa ma vad si dupa trecerea anilor vremelnici.

Despre calitatea timpului personal!

2011-07-15T15:34:00.002+03:00

Atentia omului este o resursa importanta asupra careia se desfasoara un asediu continuu!

- Hei! Hei! Uita-te la mine! Uita-te in ochii mei! Asaa...

Acum niste ani citeam intr-un Le Monde despre un director la TF1 care socase lumea franceza spunand ca: " Ceea ce vindem noi companiilor este timp de creier uman disponibil!"

Practic, ceea ce fac televiziunile comerciale este sa elibereze creierul uman pentru a face loc mesajelor de tip comercial. Sau politic. Cum? Prin divertisment, can-can-uri, sex, violenta, lucruri care capteaza si muta atentia de la preocuparile sau grijile cotidiene.

Am "scos" televizorul de aproape 10 ani!

Lupta care se da asupra creierului meu este acum la baioneta, om la om, idee la idee!

Am vazut barbati ajunsi un apendice al creierului femeii, sub control total, care incuviinteaza, gandesc, exprima mut, tot ceea ce seteaza creierul femeii de langa ei! Sunt dominati mental pana la anihilare de catre partenerele de viata si ajung in final sa nu mai aibe timp de creier propriu disponibil decat pentru placeri ieftine!

Functioneaza aici principiul minimei rezistente. Sta in firea umana, in principiul feminin!

Se fac studii importante asupra bugetului de timp, de "atentie" umana.

Calitatea timpului personal si a atentiei distribuite depinde de calitatea mediului, a persoanelor care ne inconjoara, a interlocutorilor, a preocuparilor, subiectelor si ideilor care ne "ocupa"!

Atunci cand, la o evaluare, bilantul este profund negativ, intra in functie "regula celor doi pasi": pleaca, schimba!

Altfel, cand legaturile devin prea puternice, oamenii cedeaza, abandoneaza, se complac!

Calitatea vietii mele depinde de calitatea oamenilor cu care intru in relatie, a "legaturilor" sociale, afective, de idei pe care le am.

Incerc asadar sa ma inconjur de oameni frumosi, vii si cu credinta in Dumnezeu!

Despre timpii MARI si timpii mici

2011-04-11T16:30:00.002+03:00

Dumnezeu mi-a dat mereu timpi mici, ca dar!

Momente!

Timpii mai mari... nu am stiut sa ii gestionez niciodata.

Nu am putut sa pun cap la cam timpi, varste, perioade! Nu am carat cu mine decat memoriile importante, cele care pastreaza esenta lucrurilor. M-am debarasat inconstient de detalii si continuturi, am pierdut chipuri dragi, amintiri nu le-am putut duce cu mine...

Seara! Maria (16) o ia pe Elisabeta (1,5) in brate si o aseaza pe scaunul ei. Reflex, stie ca acolo este locul unde sora mare ii pune muzica sa o adoarma si incepe sa ii ceara: "La la la!" Zambesc, Maria ma avertizase ca asa va fi! Apoi am iesit pur si simplu din cadru... Pavel (13) , Sanziana (8) vin si ei si incep sa isi povesteasca... asculta cam aceeasi muzica, au povesti, Maria ii pusese Mika si aia mica topaia pe scaun, incep sa discute intre ei... noi, eu si mama lor, stateam in cadrul usii, in afara povestii. O iau din patul ei si pe Dumitra (5) si o aduc in brate... era nefericita ca nu stiu ce... dar se integreaza instantaneu si impreuna, toti cinci, construiesc un moment, o simfonie cosmica, dincolo de material, ceva in stransa legatura cu noi dar care va merge in continuare si fara noi... Greu de spus in cuvinte, un microunivers creat din noi, plin in continut, idei, cuvinte, sentimente, lucruri materiale deopotriva.

Niciodata nu am stiut sa integrez in logica si simtirea personala timpul! Copil fiind, simteam ca nu am sa mor niciodata, eram sigur de asta, opusul era lipsit de sens.

Pe copiii astia ii simt ca pe unicul meu contract cu Dumnezeu! Cum sa va pot transmite asta! Nicicum! E un lucru care trebuie trait!

Am incercat sa inteleg timpul! Timpii mari! Am incercat! Sunt convins ca la scara macrocosmica timpul curge altfel! Aud cateodata huruitul greu si lent al mecanicii planetare... noptile cu cerul limpede... se vad timpii mari de pe marginea campului meu din Tamasi... Am curbat timp in viteze stelare, am prospectat infinitul mic pana la sublimarea in idee... E fascinant sa plonjezi in timpii mici... ar fi fabulos...

Toate astea nu au facut decat sa ma scoata pentru o clipa din logica euclidiana a spatiului - timp, sa inteleg ca mai e ceva si dincolo! Atat am putut construi cu scara mintii! Cohorte de ganduri nebune s-au pus sa ridice scara catre cer, Babilonul indreptatirii mele de a iesi din firea pamanteasca.

Mi-a fost dezlegat sa-mi construiesc propriul Babilon, scara la cer fara Dumnezeu, atat cat sa inteleg, la timp, ca singurul sens al constructiei este, dimpotriva, acela de a afla ca suntem croiti a trai simplu, in rosturile lasate de acelasi Dumnezeu: Familie, copii, bunici, casa, serviciu sau afacere, prieteni, comunitate...

Am inteles ca in viata mea scurta Dumnezeu exista atat ca sa acopere, complementar cuprinderii mele, partea de neinteles a lucrurilor. Acea parte careia, altfel, i se poate supravietui doar prin ignoranta, acele notiuni care, in lipsa lui Dumnezeu, nu pot fi cuprinse cu mintea si cu sufletul: infinit, timp, moarte, viata, lumina, verde, ieri, nastere, copii...

Ceea ce mintea poate descoperi doar ca exista, poate fi trait direct doar prin rostuirile laste de Dumnezeu si in a caror creatie ne-a facut partasi! Acel moment creat de catre copiii mei m-a facut pentru cateva clipe sa privesc lumea din cer, sa ii vad cum isi croiesc propriile vieti, drumurile lor spre implinire personala si propria mantuire!

Pentru cateva clipe m-am simtit parte a marelui plan pe care nu il pot intelege dar il pot trai!

Despre maretie si umilinta!

2011-04-04T23:27:00.001+03:00

Cineva mi-a zis acum cateva zile:
- Vazand cum te-ai purtat ma intreb unde iti e maretia?!
- Nicio maretie!
Lectia umilintei...

Plansul de JOI seara

2011-03-31T23:05:00.000+03:00

"... Intelege o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului de lupta al balaurului.

Balaurul cel tare, negresit se nevoieste sa biruiasca.

El se surpa si e batjocorit de unii care vedem ca se incununeaza prin inselarea lui.

Altii, prin amaraciunea pricinuita de el, veselia vesnica o dobandesc, altii, prin placerea lor, amaraciunea vietii vesnice vedem ca o afla.

Unii, prin lepadarea de sine, pe diavolul il biruiesc.

Iar pe altii, care se infasoara in sine, cu inlesnire el ii biruieste.

Celor ce iubesc pe Dumnezeu, din tot sufletul lor, razboiul cu diavolul li se pare usor. DAR CELOR CE IUBESC LUMEA, RAZBOIUL GREU SI NESUFERIT LE ESTE!
... "

( Din Plansul de joi seara al Sfantului Efrem Sirul)

Bucuresti - Timisoara - Belgrad - Sofia - Bucuresti

2011-03-31T00:21:00.002+03:00

Trei lumi in trei zile.

Patru, daca privesc separat Bucurestiul de Timisoara ca lumi distincte.

Schimbarea de paradigma este atat de puternica, decorul cultural se schimba total iar re-aranjarea mentala este inevitabila.

De obicei calatoresc in lume cu avionul si diferentele culturale dintre sosire si plecare sunt mult mai bruste; este straniu, sa te asezi pe scaunul avionului intr-o cultura si te scoli in alta.

Mergand cu masina, lumile se topesc una in alta si se transforma vizibil, radical, in distante si timpi mici.

Se schimba geografia, limba, inaltimea oamenilor, valorile morale, aspiratiile, hainele, eroii, bucataria, atitudinile, arhitectura, ziarele, politica, sperantele, frumusetea, istoria, viitorul...

Bucurestiul sta sub semnul blestemului securistilor-moguli media, Timisoara... intre lumi, sarbii sunt inalti, bulgarii corupti, spatiul public de la Bucuresti este isteric, sarbii manaca multa carne si sunt civilizati pe strada, bulgarii sunt smeriti atitudinal, Belgradul este plin de afise cu "Putin prietenul sarbilor", Timisoara are preturi mai mici, bulgarii au mafia "luptatorilor", sarbii sunt extrem de mandri, Bucurestiul e plin de cersetori, bulgarii par lipsiti de speranta, romanii se zbat intre influenta rusa si cea americana, la sarbi e clar, sunt cu rusii, bulgarii..., romanii nu au fost niciodata luptatori, sarbii nu au avut mai mult de 30 de ani de pace, romanii sunt prea permisivi si dispusi la compromis, spun sarbii, sarbii sunt ca Nokia, din ce in ce mai mici, spun romanii, pretul mandriei si nechibzuintei, bulgarii stiu ca in Romania e bine, prietenul meu sarb imi spune ca fratele lui a murit in timpul bombardamentelor, in timp ce gonea peste podul bombardat cu farurile stinse iar masina a plonjat in fluviu, bulgarii mai au doar cateva manastiri dar il au pe sfantul Ioan de la Rila, prietenul meu din Arad a stat 3 zile sa afle daca are cancer sau nu, amicul meu din Bucuresti a asteptat o saptamana, romanii sunt lacomi si rapace, acum, cu disperare, cat se mai poate, sarbii si bulgarii au South stream, de la sarbi a plecat Sfanta Paraschiva, e la Iasi acum, Belgradul a pastrat orasul vechi iar cel nou este larg, aerisit, Sofia e trista, Bucurestiul e urat, Timisoara ce-a mai ramas... bulgarii au martisoare la maini si anunturi cu poze de pomenire a mortilor pe gardurile si copacii din oras, un alt prieten al meu din Bucuresti este la Ierusalim, acum, cel din Arad sta in miezonoptica la un schit cu doi calugari, bulgarii vin la Bucuresti la mol...

Esenta Babilonului este ca oamenii au incercat sa isi faca scara catre cer, fara Dumnezeu. Si atunci Dumnezeu le-a amestecat limbile. Si ei nu au mai vorbit limba din Rai si nu s-au mai inteles intre ei. Si nu au mai putut construi si totul s-a naruit.

Ii cunosc pe prietenii mei de la Belgrad si de la Sofia de aproape 10 ani. Am invatat impreuna respectul valorilor proprii, ne respectam si mai ales ne intelegem culturile unii altora. Ne stim, ne intelegem si ne acceptam miscarile, atitudinile, comportamentele, proiectele, aliantele, chiar daca in ultima vreme ele par sa se separe, sa fie diferite...

... si asta cu toate ca am trait cu totii aceleasi realitati, avem multe locuri comune, povesti pe care ceilalti din alte tari nu au cum sa le simta, sa le inteleaga...

Toate acestea pentru ca acum 40-50 de ani popoarele noastre au inceput sa construiasca o scara la cer... si s-a naruit... era fara Dumnezeu!

Despre diferitele straturi sociale

2011-03-14T10:23:00.003+02:00

Edinburgh este un oras pe "straturi".

Ca sa iesi in Market Street din Carlston Hotel trebuie sa cobori la etajul minus 4, prin spatele hotelului, sau poti iesi la parter in North Bridge dupa care te trezesti in aceeasi strada. Edinburgh este un oras pe mai multe niveluri. Pentru cineva care nu stie asta este confuzant.

Am intrebat-o pe o vanzatoare draguta si filipineza dintr-un magazin din aeroportul din Frankfurth daca pot sa fac fotografii la noul model de telefon Vertu expus intr-o vitrina bine luminata. Dupa ce a inteles in final ce vroiam sa fac, mi-a zambit si mi-a spus politicos ca nu se poate. Am insistat la fel de politicos intreband-o ce poate fi asa de special la un telefon de 15.000 de euro?
- You can read here, sir! mi-a aratat zambind...
- I saw, thank you, but once again, what can be so special at a mobil phone?!
- You can read here, sir... mi-a zambit incurcata si scoasa din fisa postului...

Cativa pasi mai incolo, un magazin Hermes cu doua trei posete in geam si o bluza... doi oameni inauntru, discreti, slabi, cu o usoara marca a distinctiei.

Eu intru intr-o librarie ca sa imi iau carti si incep sa citesc. Nici nu imi dau seama cand trece timpul. Rasfoiesc un best seller despre inteligenta sociala. Langa mine un domn inalt, distins, altfel de distins decat cei din magazinul Hermes, semana cu Morgan Freeman... rasfoia un tom gros cu memoriile unui inalt functionar de la Casa Alba.

Imi iau cateva carti dar decid in cele din urma sa las "inteligenta sociala" in raft. Mi s-a parut dintr-o data speculativa si in plus, parca nu imi mai place reteta acesta simplista de a imbraca orice idee intr-o poveste americana: " John a lucrat toata viata intr-o companie cu 50 de angajati...". Parca e prea facila..

Doi nemti vorbareti cumpara nustiuce revista de citit pe avion. Sunt cu siguranta pe alta orbita culturala decat "Morgan Freeman".

Merg sa ii iau pe cei doi colegi romani care asteptau ora de decolare in restaurantul Mc Donald's din aeroport si dau de cele trei sarboaice dragute care asteptau si ele in acelasi loc, la o cafea...

- Aeroportul acesta este construit pe mai multe "straturi"- spun, gandindu-ma la telefonul Vertu si la lumea din magazinul de carti. Trec unii pe langa altii oameni situati in dimensiuni sociale, culturale, educationale diferite desi aparent impart acelasi spatiu fizic.

- Cum adica? intreaba una dintre ele.

Nu stiu sa ii explic si ii zic:
- Cum sa iti spun, si tu si seful tau ati fost in Edinburgh dar numai el a stat la Sharaton. Amandoi calatoriti cu Luftansa dar numai el merge la first class... .

Ea este draguta, un doctorat in comunicare media, distinsa, seful ei "business oriented", ambitios, zboara numai cu Luftansa si numai la first class si sta la Sharaton atunci cand nu exista Hyatt in oras... dar asta nu i-am mai zis!

A zambit si a ramas pe ganduri.

Daca ar pune Dumnezeu o oglinda in mijlocul cetatii unii ar rade uitandu-se in ea, altii s-ar infuria, fiecare ar vedea reflectia modelata dupa propria personalitate.

Andrei Plesu povestea despre un trib de salbatici unde oameni moderni au proiectat un film politist! Intrebati ce au vazut, cu totii au raspuns "- Doua gaini pe o pajiste!". Oamenii "noi" au derulat filmul si au descoperit o secventa minora in care apareau si doua gaini in plan secundar. Era locul lor comun, al omului modern si al celui tribal, loul in care doua perspective ale aceleiasi lumi aveau ceva in comun.

In acelasi lucru, fiecare ne vedem propria "gaina", "in functie de nivelul nostru de cultura, de interesele noastre intelectuale, de formatia, deprinderile si obsesiile noastre". Firesc pana la un anumit punct - spune domnul Plesu.

Altfel, Edinburgh este un oras frumos, pe diferite niveluri, iar "straturile" sociale, culturale, aspirationale sunt la fel de evident marcate si aici ca si in aeroportul din Frankfurt.

Apoftegme in Postul Pastelui!

2011-03-07T09:28:00.002+02:00

<< A zis ava Nil: "Cate vei face spre a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit, toate ti se vor face in inima in timpul rugaciunii">>

"Apoftegma" este o expresie lapidara si cuprinzatoare cu care se sfarsea "cu talc", de obicei, un scurt dialog intre un parinte pustnic si ucenicul care l-a provocat!

Antologii cu astfel de apoftegme, povestiri si minuni ale pustnicilor au inceput sa apara in Egipt inca din secolul al IV lea, ele fiind dupa cum spunea un teolog "tot ce s-a scris mai evanghelic dupa Evanghelie, dupa cum viata pustniceasca este tot ce a trait omul mai neprihanit in istoria crestinismului".

Patericul egiptean, Limonariul, Patericul sinaitic, Povestiri despre uciderea monahilor din Sinai si despre captivitatea lui Teodul, fiul sau, astfel de culegeri de texte sunt foarte de trebuinta in post!

<< Un frate l-a intrebat pe ava Sisoe zicand: "Vreau sa-mi pazesc inima si nu pot". Si-i zice lui batranul: "Cum putem sa ne pazim inima cand usa limbii noastre este deschisa?">>

Despre justitie si dreptate!

2011-03-03T15:21:00.002+02:00

Nedreptatea nu are totdeauna ca instrument reparator justitia!

Daca iti prinzi copilul furand prajituri nu chemi politia!

Ispita omului de a scoate sabia in numele dreptatii este simplista si nu simplificatoare.

Marea intelepciune si pricepere este aceea de a converti energiile si pornirile ostile in lucrari impreuna.

Si atunci ajuta si Dumnezeu! Pana atunci...

Despre influenta ca iluzie a puterii!

2011-02-14T20:58:00.001+02:00

In anul 1923 s-au intalnit in Edgewater Beach Hotel din Chicago, Ilinois, 9 dintre cei mai influenti si mai bogati oameni din lume. Impreuna controlau mai multi bani decat Trezoreria SUA.

- Charles Schvab – Presedintele celei mai mari companii siderurgice din SUA

- Samuel Insull – Presedintele celei mai mari companii de utilitati

- Hovard Hopson – Presedintele celei mai mari companii de gaz din America de Nord

- Arthur Cutten – Speculator pe piata de cereale

- Richard Whiteney – Presedintele New York Stock Exchange

- Albert Fall – Secretarul de Stat pentru Afaceri Interne din cabinetul presedintelui Harding si posesorul unei mari averi

- Jesse Livermore – Cel mai mare personaj al generatiei lui pe Wall Street

- Ivan Krueger – Lider al celui mai mare monopol din lume

- Leon Frasser – Presedinte al Bank of International Settelments

25 de ani mai tarziu:

- Charles Schvab – a dat faliment

- Samuel Insull – a murit exilat, sarac si cautat de politie

- Hovard Hopson – a inebunit

- Arthur Cutten – a intrat in incapacitate de plata si a murit in strainatate

- Richard Whiteney – termina o condamnare si iesea din inchisoarea Sing - Sing

- Albert Fall – a scapat de pedeapsa cu inchisoarea si a murit sarac in casa lui

- Jesse Livermore – s-a sinucis

- Ivan Krueger – s-a sinucis

- Leon Frasser – s-a sinucis

Puterea imorala, fara Dumnezeu, corupe si da iluzia nemuririi. Pozitionarea in varful piramidei sociale este vremelnica si cu costuri personale imense.

.....

Laura nu crede in Dumnezeu si este speriata de “puterea” ei de a determina pe oamenii din jur sa faca ceea ce doreste ea.

Despre avere!

2011-02-12T12:47:00.002+02:00

O familie face acumulari importante de capital in o suta, doua sute de ani. Acumularile rapide de averi presupun fante in istorie si valorificarea binomului competenta-oportunitate.

In perioadele ordinare exista solutia iesirii din zona de confort, si cautarea zonelor de criza care creaza oportunitati.

Educatia antreprenoriala dublata de cresterea competentelor pregateste comportamentul corect in caz de oportunitate.

Cand acumularea se face pe un fond moral, creaza blazon!

Despre timpii mici!

2011-02-09T09:31:00.001+02:00

Oamenii asteptau in curtea bisericii Sapienta sa le vina randul la spovedit.
Seara de vara, tantari...
Liniste, doar din cand in cand se mai auzea plesnind unul sau altul.

Dupa un timp iese parintele Voicescu si le zice zambind:
- Nu-i mai omorati fratilor ca nu faceti voi altii!

Femelele tantar pot trai pana la 24 de ore, maxim 1 saptamana, iar masculii pana la 3 saptamani. In tot acest interval se petrece un intreg ciclu de viata, fie ea si numai o viata de tantar!

Exista un timp mic!

Sunt convins ca atunci cand mergi spre "infinitul mic" timpul are alta consistenta!

Despre lucruri care conteaza!

2011-02-05T23:11:00.003+02:00

De cateva luni bune, la indemnul lui Romeo am inceput sa vorbesc si sa tin traininguri copiilor din Consiliul National al Elevilor.

Am descoperit oameni extraordinari, creativi, curati.

Am adesea sentimentul ca ii pot vedea si cum vor fi peste ani. Ii mai vad si cum se aseaza de pe acum pe orbite sociale diferite, in functie de "energia" cu care pleaca de acasa, de seriozitatea, tenacitatea si, mai ales, in functie de nivelul fiecaruia de ambitie.

Niciodata, insa, nu am avut sentimentul ca imi irosesc timpul si ca imi risipesc energiile pentru ca de fiecare data am vazut in ochii lor o nevoie imensa de a fi inspirati si pentru ca niciunde nu am vazut o crestere atat de rapida si o deschidere atat de mare dupa numai doua zile de intalniri.

Stiu ca nu toti vor reusi sa ramana liberi.

Mai stiu si ca la scara mare nu inseamna mult!

Niciunde pana acum nu am gasit mai frumos si mai rotund exprimata justetea acestui act al salvarii UNUI SINGUR SUFLET pana la aceasta povestire a lui Dorin Tudoran:

" Era pe la inceputul anilor ‘90, ne aflam impreuna intr-o tara impovarata de nefericire. Oamenii locului il ascultau pe Terry cu atentie, dar el avea din ce in ce mai apasat sentimental ca mesajul sau “nu trece”. Nu se insela.

Nu peste multa vreme a avut si confirmarea. La un moment dat, din sala a venit un punct de vedere:
- Bine, sa spunem ca, odata intorsi acasa, ne vom apuca sa facem toate aceste lucruri pe care le invatam aici, ca se vor schimba cateva lucruri la noi in sat, dar asta tot nu va rezolva nimic, fiindca nenorocirea este prea mare si nimeni nu va avea resurse si timp sa ajute pe toata lumea. Deci, pana la urma nu va conta…

Terry a abandonat pe masa toate materialele pe care le folosea in expunerea sa. A inchis proiectorul. A strans trepiedul pe care instalase flip chartul ale carui pagini erau pline de grafice etc. A facut o pauza. Apoi a continuat:

- Vreau sa va povestesc o intamplare petrecuta in copilaria mea. Eram pe plaja, cu bunicul meu, dupa o furtuna ce lasase pe nisip sute de caluti de mare. Bunicul se uita cu atentie la ei. Din cand in cand se apleca, aduna cativa si ii arunca inapoi in apa. L-am intrebat de ce-o facea;
Bunicul s-a oprit, s-a aplecat, a mai adunat cativa caluti de mare. S-a uitat la mine si mi-a spus:

- Ca sa le dau o sansa sa revina la viata!
- Bine, dar tot nu o sa poti sa-i salvezi pe toti, caci sunt prea multi, asa ca tot nu conteaza.
Bunicul s-a oprit, s-a aplecat, a mai adunat cativa caluti de mare. S-a uitat la mine si mi-a spus:
- Baiete, poate ai dreptate, dar pentru acestia conteza!

Dupa care a aruncat in apa calutii abia culesi de pe nisip.

Am inceput sa ma aplec si eu, sa culeg caluti alaturi de bunicul meu si sa-i arunc in apa. Ne-am oprit abia cand soarele disparuse de mult si pe nisip era foarte greu sa mai deslusim calutii de mare. Ne-am intors acasa morti de oboseala. Daca ma intrebati care a fost pentru mine cea mai mare satisfactie profesionala, nu voi avea nici o ezitare sa va spun ca a fost ziua cand am invatat de la bunicul meu ca pentru acestia conteaza… Am inteles in acea zi ce vreau sa fac in viata si pentru vietile altora. Acum, haideti sa ne intoarcem la trainingul nostru!"

Despre Nimic!

2011-02-01T10:04:00.000+02:00

Nimic inseamna lipsa lui Dumnezeu din viata omului!

Iminenta mortii spulbera iluzia temeiniciei logicului uman ca substitut al lui Dumnezeu. Si atunci apare haul.

Pentru cei impietriti, care nu mai au puterea sufleteasca de a umple acest gol, apare deznadejdea.

Si in mod aparent paradoxal, ei incep sa se teama de Nimic!

Slava lui Dumnezeu pentru rost si plinatate in viata noastra!

Teama de nimic!

2011-01-28T08:38:00.000+02:00

In mod aparent paradoxal oamenii se tem mai tare de nimic decat de ceva!

Pentru conduita si inspiratie

2011-01-12T10:02:00.000+02:00

Aceasta prezentare TED duce la una din concluziile Laviniei de zilele trecute:

" Cine nu intelege ca astazi totul se reduce la sufletul omului nimic nu intelege".

In orice tip de relatie, structura, intreprindere concluzia ultima este ca trebuie sa gandim, lucram, actionam avand in vedere sufletul omului cu care interactionam.

Intelepciunea morala care trebuie sa inlocuiasca stimulentele...

Referential

2011-01-10T10:13:00.000+02:00

Romanii au marca prezentului. Aceasta ii impiedica sa se raporteze la trecut si sa se gandeasca la viitor!

Despre a oferi fara bucurie!

2011-01-07T22:04:00.000+02:00

Un om mergand pe carare a intalnit doi trecatori care carau un vas mare cu apa. Si pentru ca ii era sete le-a cerut sa ii dea sa bea:
- Puteti sa imi dati cu bucurie o cana cu apa?
Si pentru ca drumetii s-au invoit sa ii dea apa dar fara bucurie omul si-a vazut de drum mai departe!

Rostul creatiei!

2010-12-14T15:19:00.001+02:00

„Pribegim multi ani in viata pana sa ne lamurim un rost in lume.

Unii pribegesc toata viata fara rost, nici tinta. Altii il cauta toata viata fara sa-l gaseasca, sau fara sa stie ca l-au gasit.

Inteleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecarui om si pe care omul trebuie sa le desfasoare la randu-i intre oameni.

In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu care, prin om, trebuie devina o creatie!"

Ieromonah Arsenie Boca

Good quality of life

2010-12-13T10:25:00.001+02:00

Am intrebat-o pe Sandrine de ce ii place sa traiasca in Franta. Locuieste intr-un mic orasel cu 20.000 de locuitori, dupa ce a stat cativa ani buni in Flandra.

Mi-a raspuns ca aici este "a good quality of life"!

Am intrebat-o ce inseamna asta?

- A good quality of life is to ride my horse every day from noon to two!

Viata fiecaruia dintre noi este un dar! Fiecare ora trebuie pretuita si traita la inalte standarde de calitate, cu responsabilitatea avuta pentru un cadou pretios din care nu trebuie risipit nimic!

Amsterdam piano

2010-12-10T20:45:00.003+02:00

Suspendand timpul in aeroportul din Amsterdam, suprarealism...

Oameni in sezlonguri cu forme indraznete

galerie cu tablouri de la Rijksmuseum

O fizioterapeuta face masaj la picioare

alaturi poti cumpara oxygen pentru inlaturarea oboselii... oameni inspira relaxati din narghilele...

un aparat de hidromasaj in care sta nemiscata o femeie;

impotriva oricarei logici si randuieli umane, un tanar japonez, calator, se aseaza si incepe sa cante la pianul cu coada de langa mine... Sunetul aluneca, invaluie...

dupa 10 minute se ridica si pleaca firesc

Ma opresc din lucrul meu pe laptop si aplaud discret. Zambeste. Erau oameni in jur ?!... Cantase doar pentru el... Ca si cum s-ar fi rugat in gand...

Simt ca nu mi se cuvine

Cat de putin traieste un om de-a lungul unei vieti!

In rest confirmam statistici!

Judecata lui Kafka

2010-12-03T21:01:00.000+02:00

„Părăsiţi suntem toţi ca nişte copii rătăciţi în pădure. Dacǎ ai sta în faţa mea şi m-ai privi, ce-ai şti tu de suferinţele mele şi ce-aş şti eu de ale tale. Şi dacă m-aş arunca la picioarele tale şi aş plânge şi ţi-aş povesti, ce-ai şti tu mai mult despre mine decât ai şti despre iad, atunci când îţi povesteşte cineva că este fierbinte şi îngrozitor. Măcar de aceea ar trebui noi oamenii să avem unul faţǎ de celălalt atât de mult respect, atâta înţelegere şi iubire ca şi cum am sta în faţa intrării spre iad.”

Franz Kafka – Das Urteil (Judecata)

(Preluat din http://inliniedreapta.net/ )